Introducere în gândirea complexă - Edgar Morin

Paradigma complexităţii promovată de Edgar Morin este de tip dialogic (ordine/ dezordine/ organizare) şi translogic, deoarece scapă atât holismului cât şi reducţionismului, în baza principiului Unitas multiplex, care permite trecerea de la o complexitate la ceva mult mai complex (hipercomplexitate). Complexitatea este antagonistă şi complementară totodată, ceea ce-l determină pe Morin să o considere mai degrabă o sfidare decât un răspuns, deoarece se situează chiar „în inima relaţiei dintre simplu şi complex.” Perspectiva transdisciplinară susţinută de Edgar Morin o întâlnim şi la alţi autori (vezi academician Solomon Marcus, Paradigme universale, 2005, 2006, 2007) şi rezultă din „întâlnirea extremelor” (acad. Solomon Marcus, Intâlnirea extremelor, 2005) a căror punere în relaţie este posibilă prin mediere, altfel transdisciplinarul n-ar însemna decât indisciplinar.

Paradigma universală a medierii este născută din domenii şi practici diverse (teologie, psihologie, sociologie, pedagogie, antropologie culturală, drept, politică, consultanţă, creativitate, rezolvarea de probleme, echitate şi deontologie etc) şi reprezintă, asemenea altor paradigme universale (academician Solomon Marcus, Paradigme universale, 2005, 2006, 2007), un punct de întâlnire între mai multe discipline din a căror combinare rezultă o înţelegere mai bogată şi mai nuanţată a lumii şi comportamentului uman. Medierea este necesară pentru a crea sau înţelege legăturile dintre cunoştinţe, evenimente, generaţii, membrii unei comunităţi şi comunităţile vecine.

In viziunea lingvistului american Noam Chomsky, limba este o oglindă a minţii, iar structurile primeia sunt o reflectare a structurilor ascunse ale celei de-a doua. Un discurs echilibrat este manifestarea externă a unor procese psihice desfăşurate într-un creier integrat, în care cele două emisfere nu luptă pentru supremaţie, datorită funcţionarii holistice.

Viziunea lui Noam Chomsky este similară cu tendinţele din fizica modernă şi se înscrie pe o linie de gândire promovată de Kurt Goedel, american de origine cehă, sub denumirea de „teoria incompletitudinii”. Noua fizică a introdus si proprietatea de „ne-localizare" cuantică care semnifică faptul că particule aflate la distanţe macroscopice unele de altele pot să interacţioneze unele cu altele într-un mod ciudat, ca şi cum ar fi inter-conectate, însă legatura dintre ele este necunoscută (vezi Cuţitaru Laura Carmen, articolul Dilemele semnificaţiei, în România literară, nr. 18/ 8 mai 2009). Este ca şi cum ar exista un „intreg" care coordoneaza prin metode necunoscute fiecare particică din univers. Bohr şi Heisenberg au dezvoltat această idee, demonstrând ca nu se pot face observaţii obiective, întrucat observatorul, chiar prin acţiunea sa de observare, modifică starea cuantică a sistemului observat. Pe această bază se iese de sub incidenţa noţiunii de sistem şi se intră în sfera noţiunii de holon, care este, în sensul metaforic, „un tot egoist alcătuit din părti altruiste şi, în acelaşi timp, o parte altruistă a unui tot mai vast.” (acad. Solomon Marcus, 1985, Timpul, ed. Albatros, Bucureşti, p.151). Dacă sistemul deschide calea unui demers de tip analitic (dinspre multilplicitate spre unitate), holonul privilegiază analiza sintetică.


Edgar Morin nous propose une pensée qui relève les défis de la complexité afin de mieux comprendre notre personne, notre humanité, notre monde. Ce paradigme comporte un principe dialogique et translogique et porte en lui le principe de l’Unitax multiplex, ce qui fait que la complexité est antagoniste et complémentaire à la fois, ce qui fait qu’elle échappe et à la perspective holistique et à celle réductionniste. La clarté, l’ordre, le déterminisme ne sont pas refusés, mais ils sont insuffisants. „La complexité n’est pas une recette, mais un appel à la civilisation des idées”, car il n’est pas possible de programmer la découverte, la connaissance, ni l’action. [1]

„La complexité nécessite une stratégie. Certes, des segments programmés pour des séquences où n’intervient pas l’aléatoire sont utiles ou nécessaires. En situation normale le pilotage automatique est possible, mais la stratégie s’impose dès que survient l’inattendu ou l’incertain, c’est-à-dire dès qu’apparaît un problème important. […]

La complexité se situe à un point de départ pour une action plus riche, moins mutilante. Je crois profondément que moins une pensée sera mutilante, moins elle mutilera les humains. Il faut se rappeler les ravages que les visions simplifiantes ont faits, pas seulement dans le monde intellectuel, mais dans la vie. Bien des souffrances que subissent des millions d’êtres résultent des effets de la pensée parcellaire et unidimensionnelle.” (Edgar Morin, Op.cit., p. 110 - 111)


L'interdisciplinarité et la transdisciplinarité présente le risque d'être non-disciplinaires s'il n'y avait le paradigme de la médiation.

Le programme :

„Un programme, c’est une séquence d’actions prédéterminées qui doit fonctionner dans des circonstances qui en permettent l’accomplissement. Si les circonstances extérieures ne sont pas favorables, le programme s’arrête ou échoue.” (Op.cit., p. 119)


La stratégie :

L’action est stratégie. Le mot stratégie ne désigne pas un programme prédéterminé qu’il suffit d’appliquer ne variatur dans le temps. La stratégie permet, à partir d’une décision initiale, d’envisager un certain nombre de scénarios pour l’action, scénarios qui pourront être modifiés selon les informations qui vont arriver en cours d’actions et selon les aléas qui vont survenir et perturber l’action.

La stratégie lutte contre le hasard et cherche l’information. […]. De plus, la stratégie ne se borne pas à lutter contre le hasard, elle essaie aussi de l’utiliser. […]. Le hasard n’est pas seulement le facteur négatif à réduire dans le domaine de la stratégie. C’est aussi la chance à saisir.” (Op.cit., p. 119)


Programme /vs/ Stratégie :

„Le mot stratégie s’oppose à celui de programme. Pour les séquences qui se situent dans un environnement stable, il convient d’utiliser des programmes. Le programme n’oblige pas à être vigilant. Il n’oblige pas à innover. (Op. cit., p. 107 – 108)

„Il faut abandonner les programmes, il faut inventer des stratégies pour sortir de la crise. Il faut souvent abandonner les solutions qui remédiaient aux anciennes crises et élaborer des solutions nouvelles.” (Op. cit., p. 110)

[1] Morin, E. (2005), „Introduction à la pensée complexe”, Editions du Seuil, p.157


Liens utiles:
Pour une réforme de la pensée par Edgar Morin
Edgar Morin - La méthode
Dialogue among civilizations


Vizualizări: 387

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mediatorul cartii pe Aprilie 30, 2010 la 8:56pm
Multumesc pentru trecere si poarta deschisa!:)
Comentariu publicat de Anahoret pe Aprilie 30, 2010 la 8:06pm
Interesant! Ceea ce am citit se apropie întrucâtva de ideile avansate de Thomas Kuhn în "Structura revoluţiilor ştiinţifice".

Mulţumesc pentru poarta deschisă! :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor