"Teacher award", 1951. Abram Kharkov
Invățătoarei mele
Când obosit de cale, mă retrag
Spre cuibul meu ferit de vijelii,
Mi-apare-n minte chipul tău mult drag
Cu care înspre mine, triumfătoare, vii
Din vremi îndepărtate și mult prea prăfuite
Tu-nvățătoarea mea, cu glas duios,cuminte.

Si-n ochii tăi adânci și veșnic visători,
Se oglindește cerul albastru,înstelat,
Când luna mult sfioasă, din depărtații nori,
Aruncă raza sa pe chipu-ți minunat,
Făcând din el o-ncântătoare zeie
Cu suflet de arhanghel și zâmbet de femeie.

Tu fost-ai leagăn scump prunciei mele
Și stea polară-n viața-mi de copil,
Femeie-ntre femei, dar nu ca ele,
Ci c-un ales și nedescris profil
În care căutam, tăcut, să înțeleg
Măiastra ta metodă de iscusit strateg.

Din glasul tău, cules-am multă-nvățătură
Ce-mi fură de folos în viața mea
Si permanent, m-a urmărit a ta figură
Cu zâmbetul său dulce de luminoasă stea
Din negura cernită a timpului mult vag,
Precum mă urmărea măicuța mea din prag.

Sfioasă, seara și-a-mbrăcat veșmântul
Îndoliat din neagră catifea,
Prin vârfuri de mesteceni, suflă vântul,
Iar gândul mă îndeamnă spre-nfățișarea ta
Să-ți mulțumesc din suflet,stimată domnișoară,
Că-nvățătura ta mi-a fost scumpă comoară.
NL

   

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor