poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
în orașul meu verde ca mătasea broaștei tatăl meu verde trage să moară
eu nu mă bucur eu nu îl plîng
tatăl meu roșu culege via
tatăl meu alb cosește iarba
vîj-vîj face coasa prin iarbă
vîj-vîj face coasa prin tata
iubita mea face cuibul
în curînd va veni cerul gri
va veni cerul negru
va veni cerul vînăt
oamenii vor urla ca lupii de stepă
se vor ploconi la picioarele noastre pentru un adăpost
iubita mea va trage obloanele
eu sunt puternic
vîj-vîj face coasa prin oameni
în orașul meu verde ca mătasea broaștei iubita mea verde spală piei
le întinde pe coaste
o privesc pe furiș nu mă satur
II
bărbații mei sunt plecați care-ncotro
unii la mină
alții la vînătoarea de foci
alții îmblînzesc vipere atoatevindecătoare
nimeni nu stă pe loc toți robotesc
seara se întorc la stup cu brațele doldora
fier pentru linguri oase pentru mărgele
iubita mea le dă miere iubita mea îi spală pe cap cu amestec de ierburi
apoi îi culcă în faguri
III
în fiecare dimineață mă trezesc mă uit în oglindă respir
dacă se aburește e bine încă o viață dacă nu
mi-e totuna
amorțit în turnuri de lemn
soldat cu o pușcă închipuită alung întunericul
de strajă liniștii tale
cînd răsare soarele mă așez la marginea palmei marginea drumului
respir sacadat
ca un cosaș ce-și ascute lama
poc-poc face piatra prin oameni
clopotul bate amiaza pumnii răsfirați în țărînă
ca o bocceluță cu de-ale gurii mănînc fără poftă mă odihnesc
pe frunte mi se coboară tot cerul
pe înserat închipui sate cu zbateri molcome
femei cu broboade albe se duc la biserică
tu nu ești niciuna eu umblu pe uliți
cu turma de bărbați însetată
mă uit în oglindă respir de strajă liniștii tale
trupul meu răsucit țigară din care soldatul trage cu sete
din mine ies rotocoale miroase-a pămînt ars
ori a ceva ce-mi lipsește
o cană cu lapte un doamne-ajută
poate mîine am să te văd spălîndu-ți la rîu
fustele pieile trupul
închid ochii ca pe o ușă
crestez pe toc încă o zi
IV
hulpave nările pămîntului
șirete nările pămîntului
negre și mari nările pămîntului adulmecă femeile mele
rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu
pis-pis le poftește
bum-bum vine furia
ascut junghierul tai pămîntul ca pe un porc
dacă nu eu atunci cine apără femeile mele
de broaștele veninoase
de vrăji
de moartea cea mare
și de soarele negru
V
în orașul meu galben ca perele coapte femeia mea galbenă coace pîine
ti-tac face inima
tic-tac sunt aproape
tic-tac sunt departe
iubita mea albă ridică ceața
iubita mea violet hrănește lupii de stepă
în orașul meu șchiop ca un cîine pufos iubita mea de o șchioapă spală bărbații
îi întinde pe coaste
o privesc pe furiș nu mă satur
19 Septembrie 2007 emilian pal
Adaugă un comentariu
mă alătur reverenţelor tale în faţa autorului emilian pal, laurenţiu.
Nu vreau sa comentez, din principiu. O privighetoare supusa disectiei nu mai este privighetoare. Reverente!!!
foarte. cel mai interesant oraş din lume! sunt concitadin cu autorul!
iubita mea albă ridică ceața/iubita mea violet hrănește lupii de stepă...e interesant în orașul tău
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria