invitaţie la lectură: "alte cinci poeme de dragoste" de emilian pal

[remus-lucian stefan]

în orașul meu verde ca mătasea broaștei tatăl meu verde trage să moară
eu nu mă bucur eu nu îl plîng
tatăl meu roșu culege via
tatăl meu alb cosește iarba
vîj-vîj face coasa prin iarbă
vîj-vîj face coasa prin tata

iubita mea face cuibul
în curînd va veni cerul gri
va veni cerul negru
va veni cerul vînăt
oamenii vor urla ca lupii de stepă
se vor ploconi la picioarele noastre pentru un adăpost
iubita mea va trage obloanele
eu sunt puternic
vîj-vîj face coasa prin oameni

în orașul meu verde ca mătasea broaștei iubita mea verde spală piei
le întinde pe coaste
o privesc pe furiș nu mă satur

II

bărbații mei sunt plecați care-ncotro
unii la mină
alții la vînătoarea de foci
alții îmblînzesc vipere atoatevindecătoare
nimeni nu stă pe loc toți robotesc
seara se întorc la stup cu brațele doldora
fier pentru linguri oase pentru mărgele
iubita mea le dă miere iubita mea îi spală pe cap cu amestec de ierburi
apoi îi culcă în faguri

III

în fiecare dimineață mă trezesc mă uit în oglindă respir
dacă se aburește e bine încă o viață dacă nu
mi-e totuna

amorțit în turnuri de lemn
soldat cu o pușcă închipuită alung întunericul
de strajă liniștii tale

cînd răsare soarele mă așez la marginea palmei marginea drumului
respir sacadat
ca un cosaș ce-și ascute lama
poc-poc face piatra prin oameni

clopotul bate amiaza pumnii răsfirați în țărînă
ca o bocceluță cu de-ale gurii mănînc fără poftă mă odihnesc
pe frunte mi se coboară tot cerul

pe înserat închipui sate cu zbateri molcome
femei cu broboade albe se duc la biserică
tu nu ești niciuna eu umblu pe uliți
cu turma de bărbați însetată

mă uit în oglindă respir de strajă liniștii tale
trupul meu răsucit țigară din care soldatul trage cu sete
din mine ies rotocoale miroase-a pămînt ars
ori a ceva ce-mi lipsește

o cană cu lapte un doamne-ajută
poate mîine am să te văd spălîndu-ți la rîu
fustele pieile trupul

închid ochii ca pe o ușă
crestez pe toc încă o zi

IV

hulpave nările pămîntului
șirete nările pămîntului
negre și mari nările pămîntului adulmecă femeile mele
rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu
pis-pis le poftește
bum-bum vine furia
ascut junghierul tai pămîntul ca pe un porc

dacă nu eu atunci cine apără femeile mele
de broaștele veninoase
de vrăji
de moartea cea mare
și de soarele negru

V

în orașul meu galben ca perele coapte femeia mea galbenă coace pîine
ti-tac face inima
tic-tac sunt aproape
tic-tac sunt departe
iubita mea albă ridică ceața
iubita mea violet hrănește lupii de stepă

în orașul meu șchiop ca un cîine pufos iubita mea de o șchioapă spală bărbații
îi întinde pe coaste
o privesc pe furiș nu mă satur

19 Septembrie 2007                                                                                     emilian pal

[remus-lucian stefan]

mă alătur reverenţelor tale în faţa autorului emilian pal, laurenţiu.

[LAURENŢIU BUDĂU]

Nu vreau sa comentez, din principiu. O privighetoare supusa disectiei nu mai este privighetoare. Reverente!!!

[remus-lucian stefan]

foarte. cel mai interesant oraş din lume! sunt concitadin cu autorul!

[zadic ioana]

iubita mea albă ridică ceața/iubita mea violet hrănește lupii de stepă...e interesant în orașul tău