invitaţie la lectură: "dezmembrări auto" de emilian pal

bh-27-emi

între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii

de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng

ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate

șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici

când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii

se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește

ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină

cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea

de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească

când dorm acasă nu mă simt bine
câteva zile am avut o saltea dar m-am despărțit și de aia
acum am pus doi saci de dormit și două pături dorm oblic să-mi încapă picioarele între televizor și dulap
doar cei care nu au pat știu să aprecieze pământul

uneori o femeie cu batic sună la ușă mă invită la o întâlnire a penticostalilor
un bărbat la costum mă întreabă ceva eu nu înțeleg își cere scuze îi caută doar pe cei care vorbesc limba maghiară

realizez că nu s-a schimbat nimic
doar formele de excludere

noaptea aud cel mai bine apartamentele părăsite
un geam plesnit ca o nevastă de soțul beat o ușă trântită deși nu pleacă nimeni
o pungă de plastic

locuiesc tot mai mult într-o cușcă plină de lumini moarte
pereții sunt plini de plăcuțe de înmatriculare
mă închipui un comandant de pluton care-și cară morții în spate până la cel mai apropiat punct sanitar
la gât îi atârnă atâtea plăcuțe de identificare încât nici el nu mai știe cine e

când trebuie să merg la lucru mă trezesc într-un soi de paralizie
șira spinării mă ține legat de pământ că nu cumva să-mi dau seama că sunt om și că tot ce e vertical e firesc

mașinile mi-ar spune că nu funcționează blocul motor

tot de la ele am învățat să iau o seringă mare ca pentru vite să o înfig în coloana vertebrală să pompez ulei și ceai de mentă
într-o zi voi ajunge și eu la strivit

între oameni și mașini aleg mașinile
oamenii nu au piese de schimb

01 Aprilie 2007                                                                                     emilian pal

Vizualizări: 151

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de LAURENŢIU BUDĂU pe Martie 8, 2012 la 8:20am

Multumesc frumos!!!

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Martie 5, 2012 la 4:27pm

mulţumesc marius

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Martie 5, 2012 la 3:37pm

într-o zi, când trebuie să merg la lucru, îmi propun să visez ceva frumos... ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate... mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii    

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Martie 5, 2012 la 2:54pm

"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii

de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng

ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate

șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici

când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii

se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește

ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină

cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea

de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"

pentru mine textul se termină aici. restul ar putea fi o altă poezie.


fragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă.


Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor