invitaţie la lectură: "recamierul" de emilian pal

recamierul

de Emilian Valeriu Pal la 16 martie 2012 la 08:47 ·

dimineaţa îmi place să beau cafeaua foarte fierbinte şi dulce. să-mi ard limba. asta ca să-mi aduc aminte de tine. ori ca să nu mai simt alte arome. ori cum spunea ioana să mă doară pentru că atunci când ne doare spunem cuvinte frumoase. memorabile chiar.

 

când m-am îmbătat prima dată eram foarte mic. aveam grijă de frate-miu ai mei erau plecaţi. ne jucam. ne dădeam cu capul de salteaua recamierului ore în şir şi ni se părea cel mai bun joc. apoi a venit întunericul. apoi a venit setea. apoi frica. găleata cu apă era pe cerdac şi n-aveam curaj să aduc o cană cu apă. apoi a venit tanti sâia cu o sticlă de un litru. mirosea a soc tanti sâia spunea că e vin tăiat şi că nu avem voie să bem. până la urmă eu am luat o cană frate-miu o ceaşcă şi am început să bem. după o vreme totul a început să se învârtă şi ne-a bufnit plânsul. nu ştiam ce se întâmplă. frate-miu adormise cu saliva în colţul gurii. am pus ceasul să sune. l-am întors până am simţit că pocneşte. nu ştiam ce făcusem voiam doar să-l trezesc pe frate-miu. am tras de el am început să-i fac în ciudă că mă dau cu capul de recamier. apoi mi-a încolţit ideea că a murit. m-am ridicat totul se învârtea am deschis capacul recamierului. mă gândeam că îl voi înveli cu o pătură şi aşa mama n-o să-l mai vadă. eu am să le spun că a crescut mare şi s-a făcut frizer. am căzut în recamier am început să plâng aşa e sicriul un fel de recamier cu multe pături pe care nu poţi să le scoţi. am adormit. spre seară ne-a găsit un vecin la care tata avea o datorie.

 

zilele când stăteam la tanti sâia erau oribile. stăteam într-o cămară cu vedere la drum pe un pat foarte tare. miroasea a bătrân şi a sfinţi ortocşi. ne uitam la autobuzele din care coborau părinţii navetişti. niciunul nu era al nostru. ai noştri veneau seara.

 

de când mă ştiu am urât autobuzele şi tractoarele.

 

lângă şosea era gârla. acolo mă jucam de-a soldatul abandonat. autobuzele şi tractoarele erau inamicii mei. îi goneam cu pietre. odată un tractorist m-a fugărit jumătate de sat înjurând că i-am spart geamul. am ajuns tiptil acasă m-am ascuns după recamier frate-miu urma să-i spună lu tata că am fugit de-acasă şi m-am făcut marinar. am simţit paşii grei pe cerdac. tata voma. a intrat în casă a mai vomat o dată pe covor. atunci am făcut pe mine de frică. urina caldă curgea grăbită pe picior spre podea. când a atins podeaua am ştiut. făcuse un zgomot ciudat ca suvenirurile chinezeşti cu fluturaşi care cântă când trece vântul. tata a văzut dâra de pipi şi m-a apucat de ceafă. mi-a dat pantalonii jos apoi a luat antena de cameră. am închis ochii. mai ţin minte că s-a oprit şi a cerut apă. mama i-a adus o cană mare de tablă el a băut-o cu zgomot. ca vacile cap-ului care liorbăiau apa din găleţile de zece kile. apoi tata i-a cerut mamei şaizeci de lei

 

la mate şi afaceri n-am fost bun niciodată.

 

mama învăţa pentru lucrarea de grad. mi-a dat trei lei să cumpăr eugenii. luasem opt eugenii pe drum m-am întâlnit cu cartoafă colegul meu de clasă. avea sânul plin de castraveţi. în vremea aia o iubeam mult pe mama şi m-am gândit să-i fac o surpriză. am păstrat două eugenii restul le-am dat la schimb doi castraveţi eugenia. mama şi-a ieşit din minţi m-a trântit pe covor şi m-a călcat în picioare. grădina noastră era plină de roşii pepeni şi castraveţi. de ciudă am mers la locul meu secret în parc şi am călcat în picioare toate florile pe care le plantasem de ziua ei.

 

îmi plăceau mult macaroanele cu lapte. turnam peste ele zahăr cu nemiluita. până într-o zi când tata şi-a luat calculator de buzunar. mirosea a spirt ca spirtul pe care îl folosea la jumulit găinile.

pe tata începusem să-l învăţ. dacă se îmbăta de la votcă atunci ne bătea cu antena de cameră. dacă se îmbăta de la coniac atunci mai avea forţă doar pentru curea. dacă se îmbăta de la vin atunci mă bătea doar pe mine cu spiţa de la bicicletă. i se făcea brusc drag de frate-miu. pe el îl pişca de urechi.

în seara aia le amestecase. m-a verificat la mate. calculatorul nu greşeşte mi-a zis. m-a luat de umeri şi m-a închis în beci. era un beci domnesc eu aveam pe mine doar un tricou lăbărţat. m-am învelit atunci în toată ura şi m-am culcat pe un raft făcut din plasă de sârmă. pe el puneam la uscat merele să se facă mere pădureţe. ca să treacă timpul visam că mă usuc şi eu iar dumnezeu face din mine compot. înainte să adorm tata a strigat prin uşă acuma vin dracii cu furca.

 

uneori la oraş e ca la ţară.

 

într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi şi eu bătrân. m-am luat cu crescutul şi am uitat. şi dumnezeu a uitat.

 

la oraş după o ploaie puternică vedeam copiii din bloc alergând desculţ pe scări. mă gândeam că vor să se bălăcească în bălţile de pe stradă.

 

într-o zi a venit tata acasă. când venea tata acasă noi stăteam în dormitor. îl ţineam în braţe pe frate-miu şi-i spuneam că n-am să-l dau tatei că se va întoarce iar cu urechile roşii. am auzit un zgomot apoi a intrat mama la noi cu o bucată de sticlă în frunte din care curgea sânge. aveam un tricou de marinar s-a rupt când a încercat tata să mă prindă pe scări. apoi ştiu că mergeam desculţ şi-mi venea să le arăt la toţi că nu mă înţeapă pietrele de pe stradă. apa se scurgea pe asfalt eu căutam bălţi pe care să le împrăştii cu talpa. şi broaşte. dar nu găseam decât râme groase şi mari. spre seară a venit un aro a coborât un domn la costum m-a întrebat unde stau. i-am zis nu-mi place aici vreau la ţară aici nu sunt broaşte.

 

în ziua aia mama a făcut pui cu smântână şi clătite. de atunci n-a mai dat în noi.

 

nici acum în familia noastră nu se vorbeşte urât. când am să mă însor o să chem la nuntă toate femeile pe care le-am iubit. o să le mângâi pe sub masă acolo jos ele mă vor linge şi vor înţelege ce au pierdut. apoi voi dansa cu ioana i-am promis asta de când s-a apucat de cursuri de dans să slăbească.

 

apoi o să ne cumpărăm haine şi o să mergem într-un oraş unde nu trebuie să dăm nimănui explicaţii. tu o să predai şi o să scrii eu o să fac omletă cu scorţişoară şi cafea. ne împărţim unul altuia. dacă împărţim viaţa cu toţi nouă nu ne mai rămâne nimic.

Vizualizări: 172

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor