îmi legau sufletul de trup, între cer şi pământ. Eram

ca un saltimbanc al vieţii în viaţă şi încercam (mereu)

să mi le prind. Să fiu unul. Ca la cinematograf

mă priveau

când săritura mea în albastru,

era întoarsă-n roşul pământ

şi

toţi

aplaudau. Doar eu ştiam

(însă) că era una nereuşită. Ţintuit de frământările gândurilor,  

în glumă, azi mi-am conturat saltul în eter. Zâmbesc vouă,

tuturor din înalt. M-am cocoţat acolo sus, să vă privesc etern.

Nu vedeţi?  

Nu mai plouă.

Eu mă bucur.

Voi de ce plângeţi? E cascadoria vieţii mele.  

Am îngropat durerea.

Am reuşit.  

 

Lui Szobi Cseh- eroul copilăriei mele

01.08.2014, ora 18,55’

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor