Cartea de poezie

La apariţia unei noi cărţi de poezie nu este necesară o incursiune foarte specializată în discursul poetic, pentru că lectorul, la momentul apariţiei acesteia, nu a citit-o - decât, poate, parţial, dacă ar fi să ne gândim la volumele "Perdeaua de lacrimi" (Ed. "Timpul", Reşiţa, 1998) "Bucuriile epifanice" (Ed. "Signum", Reşiţa, 2000) "Ferestrele rănilor" (Ed. "Marineasa", Timişoara, 2003) sau "Vârsta cuvintelor" (Ed. "Marineasa", Timişoara, 2006) incluse în această antologie de autor* - prin urmare nu ar putea urmări o abordare epistemologică şi axiologică a scriiturii poetice.

Mărturisim că nu ne este uşor a scrie despre poezia Lui Ioan Petraş, şi asta nu pentru că textul este foarte frumos complicat esoteric, în subtext, şi abstrage pe cel ce cu trufie ar încerca a-l descompune în morfeme, pentru ca mai apoi să-l poată monta într-o matrice proprie, ci pentru că am încercat a citi cartea ca şi cum nu am şti nimic despre autor, spre a nu fi conduşi pe cărări străbătute, deja, de alţii.

În contrapondere cu poezia post-modernilor, în a căror entropie poetică pare a fi lovit fulgerul confuziilor de toate felurile - revărsând în text toate scoriile unui teratogen mundan, vulgar şi imund - lirica lui Ioan Petraş, este una a eutimiei, a purităţii şi candorii sentimentelor, temperate spre meditaţie şi reflecţie. Şi asta, poate pentru că: "de vină ar putea fi nenaşterea/ frunză pe ape ar putea ca să fie/zbaterea gândului şi pajiştea/ cuprinsă de Epifanie //sângele doarme-ntr-un fel/ aidoma toamnei din dalbele vii/ eu strig cu liturgicul şi vrednicul Miel/cântece-n cosmos şi-n Epifanii" [...] ("cântec epifanic", p.31)

Suntem excedaţi de insistenţa unora de a-l apropia, congruent, de Lucian Blaga (v.Adrian Dinu Rachieru) când noi nu ni-l putem imagina decât sub chiparoşii şi măslinii lui Eugenio Montale sau Odysseas Elytis, lumina din poema epifaniilor sale având ceva din lumina ubicuă a Eladei, spaţiul de cuprindere şi referinţă fiind unul heliotropic. Poemele sale se orientează după soare, caută lumina, într-un heliotropism vegetal: "Bucuria/ tămâie-nflorită pe marginea/ de argint/
a/ Cărţii/ e greu să loveşti în cuvânt/ în rana înflorită/e/o nuntă de sânge/ şi cel ce citeşte/şi cel care cântă/ numără cocorii de bronz ai văzduhului/ până devin/arcaşi în casa Mirelui singurătăţii/
la marginea de chiparos/a/Bucuriei/ dă-n floare-o icoană." ("poem", p.100)

Lumina, lux naturae, ca în tablourile lui Canaletto - acele vederi veneţiene spre care ne duce cu gândul, poetul - este iradiată, din belşug, de poemele sale: "în şoapta de bronz a părului tău/
heraldicii fluturi râvnesc găzduire/ e vară prin maci ca pe ape lumina/ce-ţi atârnă de lacrimi ca mireasa de mire/ cădelniţa zilei mereu mă vesteşte/ sub sfeşnicul soarelui ce te-ncercuie-n zi/
şuvoiul de smirnă în tine vuieşte/de patimă Li psalmodică Li/ninsoare de îngeri va cerne văzduhul/în noaptea ce vine peste fruntea-ţi-altar/ eu caut poiana în care văzduhul/ prin colb epifanic te-nvăluie iar/ atât să rămână cenuşa poemelor/ în scorbura palmelor tale azi, Li/
iar macii de MARŢI prin zariştea vremilor/obeliscul de lacrimi îl vor tot înroşi." ("III", p.76)

Ca şi la Eugenio Montale, inobservabilul se transformă în sens, topindu-se în interiorul fonemelor, spre a se recompune în cuvântul poetic, hieratic la Ioan Petraş - pentru că poezia sa este, într-una dintre componentele sale ontologice, o poezie anagogică, tinzând să orienteze gândirea spre subtil, spre diafan şi spiritual, ca o ridicare, o zidire, spre Bine. Emblematic, în acest sens, ni se pare poemul "imn" (p.112) unde: "cămăşi de somn/ îmbrac-acest prunc/
şi Pruncul dintâi, totdeauna/ se dă jos din jilţul Cei fără de umbră/ să-i încheie nasturii de-argint/
în urmă rămâne/o pulbere de miere peste orice cuvânt/ marea se dă la o parte/ şi/ Cerul/ p/ i/c/
u/ r/ ă/ sfânt sfânt sfânt/ mă iau după înger/ până-mi dau seama/ că-s frate – pământ/ de maci invadat/ în ţara de sus a Melancoliei/ ce te-nvaţă cum psalmi să-mpleteşti/ şi să taci/ vorbi-vor mierlele/ mirese-nşirate pe frânghii de aur/ cădelniţe-n miriştea Cerului/ anotimpuri de-mbrăcat/
pruncii luminii/ prin văile Lerului."

Cuvântul, cel atât de metaforizat în poetica autorului, se orientează pe liniile de forţă ale Verbului creator - sunet primordial în care se regăsesc fonemele constituitive ale fiinţei poetice şi ne-lumeşti.

Cuvântul este mijlocul de care se foloseşte Verbul pentru travaliul creaţiei. Poate în acest sens putem vorbi, nu de o funcţie soteriologică a poeziei lui Ioan Petraş, ci de o componentă soteriologică a discursului şi demersului literar, hierofanic (termen inventat de Mircea Eliade, în 1949, pentru a defini manifestarea sacrului). Hiera este "jertfelnicul încărcat de rouă din grădina marmurei, paginile de nisip ale Cărţii. Epifania este în [...] urmele cerului ce se văd în fiecare noapte când se naşte un copil [...] cerul va curge ca un vis peste prunci/ lumina ca mierea o să umple câmpia/ şi, Doamne, atunci, doar atunci/ cânta-va-n pustie Epifania."

Ioan Petraş este, neîndoielnic, poetul epifaniilor. Mai mult chiar, îmbogăţeşte în sensuri conceptul. Se observă, în întreaga sa poemă epifanică o repetare obsesivă a termenului, o variere a semnificaţiei şi ipostazei. Eidos-ul devina parte şi semnificant al epifaniei, elemente de imagism şi imaginism (fără a depăşi frontiera spre Esenin sau Ezra Pound) susţin un demers (conştient?!) al poetului în intenţia sa de a revela esenţa şi semnificaţia divină. Încearcă, şi chiar şi reuşeşte, să dea formă şi imagine ideilor şi sacrului, repetarea epifaniilor urmând, ca în fenomenologia husserliană, să extragă, să degajeze esenţele divinităţii.

Nu putem a încheia această scurtă şi incompletă incursiune, în poezia lui Ioan Petraş, fără a sublinia că, pe lângă componenta soteriologică, cea esoterică îi singularizează definitoriu vocea poetică, între atâtea altele care abordează poezia de factură religioasă. Parafrazând un vers din Homer, putem spune că, lui Ioan Petraş, cu această carte de poezie, Dumnezeu i-a dăruit ziua de întoarcere acasă!



*"Cartea bucuriilor epifanice", Ioan Petraş, Editura "Brumar", Timişoara

Vizualizări: 197

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Iunie 17, 2011 la 8:34pm
Cuvântul, cel atât de metaforizat în poetica autorului, este mijlocul de care se foloseşte Verbul pentru travaliul creaţiei...
Comentariu publicat de Ioan Jorz pe Octombrie 27, 2009 la 3:56pm
Ioan Petraş Arbore este unul dintre poeţii interesanţi, de valoare certă. Cred că veţi avea parte de o lectură deosebit de plăcută, asta dacă îi veţi citi cărţile de poezie, la adresa http://www.ioanpetras.ro/page.php?id=evn Merită! Mulţumesc pentru lectură şi semn! Cu amiciţie,

Ioan J

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor