185 de ani de la naşterea lingvistului brăilean Ioan C.Massim
(1825-1877)
Sociologul şi filosoful brăilean Petre Andrei afirma despre cultură că “e o continuă creare şi transformare de valori, care dă mereu noi conţinuturi etice, punând pe om în poziţia de a crea şi el noi valori, a căror sinteză generală e cultura omenirii spirituale superioare”.
O cultură nu poate fi înţeleasă în afara tradiţiei, aceasta din urmă determinând însuşi modul de fiinţare a unei limbi,a unei spiritualităţi în decursul timpului iar brăileanul Ioan C.Massim prin cercetările efectuate a reliefat următoarele : capacitatea de expresie a limbii creşte odată cu experienţa de viaţă a poporului căruia îi aparţine, odată cu civilizaţia şi cultura lui.
Ion C. Massim s-a născut în 1825 în comuna Gropeni, judeţul Brăila urmând în Bucureşti cursurile Colegiului “Sf. Sava” în perioada 1844-1847 şi revenind ca institutor la Brăila (1847-1856).
Între anii 1856-1860 este bursier la Paris făcând studii de filologie iar la revenirea în ţară este profesor de latină şi română la Liceul “Sf. Sava” (1864-1877) şi la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti (1877).
Ion C. Massim este primul profesor din lista propusă de filosoful şi sociologul Dimitrie Gusti pentru numirea la “Şcoala Normală” din Bucureşti. Ca formaţie intelectuală şi concepţie pedagogică, Ion C. Massim a aparţinut curentului iluminist ardelean, înscriindu-se în rândul cărturarilor transilvăneni care au trecut Carpaţii, contribuind la redeşteptarea naţională.
Ioan Maiorescu propunea, în anul 1860, „o societate academică care să concentreze activitatea erudiţilor români... pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naţionale”. Proiectul său nu s-a materializat, însă fiul său, Titu Maiorescu, avea să ia parte la înfiinţarea noii academii.
Proiectul de statut a fost elaborat la 1860, după care a urmat o perioadă de pregătire şi s-au făcut primele donaţii. La propunerea lui C.A. Rosetti, locotenenţa domnească a aprobat la 1 aprilie 1866 regulamentul pentru formarea Societăţii Literare Române. Scopul ei principal era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici şi a unui dicţionar-tezaur. Regulamentul prevedea formarea societăţii la Bucureşti şi numirea membrilor de către Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor. Membrii urmau să reprezinte toate regiunile, plus aromânii.
Ioan C. Massim s-a numărat printre membrii fondatori al Societăţii Academice Române în anul 1867 alături de Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Vasile Urechea-Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian şi C.A. Rosetti. Din însărcinarea acestei instituţii împreună cu August Treboniu Laurian realizează primul dicţionar complet al limbii române, general, istoric şi etimologic: "Dicţionarul limbii române" (vol. I-II, 1873-1877). Cele două volume ale dicţionarului cuprind un număr de aproximativ 43.000 de cuvinte-titlu, la care se mai adaugă circa 5.000 de cuvinte pe care autorii le-au grupat în cadrul articolelor consacrate elementelor de compunere şi de derivare (sufixe şi prefixe). Proiectate în conformitate cu principiile Şcolii Ardelene, cele două volume ale dicţionarului conţin numai cuvinte de origine latină, cuvintele de origine "străină" fiind compilate separat într-un aşa-zis "Glosar”. Împreună cu lista din “Glosar”, numărul de cuvinte-titlu din cele două volume se ridică la circa 70.000.
Ţinând cont însă de numărul termenilor introduşi forţat în vocabularul românesc, manifestare a tendinţei latinizante, numărul cuvintelor reale se ridică la un total de 50.000 de cuvinte.
La 30 martie 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost decretată instituţie naţională cu numele de Academia Română, funcţionând ca for al moralităţii şi independenţei ştiinţifice. Preocupările sale s-au extins în domeniul artelor, literelor şi ştiinţei. De atunci, Academia Română funcţionează ca forum naţional recunoscut al cercetării ştiinţifice, literare şi de creaţie artistică.
De asemenea, Ion C. Massim, ca reprezentant al curentului latinist, a elaborat, împreună cu Ion Heliade Rădulescu şi Al.Roman, proiectul ortografiei bazate pe principiul etimologic, adoptat în anul 1869 de Societatea Academică Română.
Ion C. Massim este şi autorul unor apreciate manuale de gramatică cum ar fi: “Elemente de gramatică română”, “Elemente de gramatică elenică” apărute în anii 1854, respectiv 1850.
În anul 1868 vede lumina tiparului “Nou abecedar românesc” iar în 1851 “Introductio in linguam latinam”.
Lingvistul brăilean Ion C. Massim se numără alături de alte personalităţi brăilene, printre valorile de primă mărime ale culturii noastre româneşti.

Vizualizări: 93

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor