Cu un blestem de catifea ți-aș mângâia lumina 
Din chipul tău și viața ta, căci ți-e adâncă vina…
Cu cântec ți-aș îmbrățișa desculțe buze coapte, 
Și te-aș iubi cu șoapte ude peste sfioasa noapte.

Când îmi ajungi în pieptul zilei, ca un oftat adânc, 
Îmi lăcrimează amintiri din dorul tău cel prunc.
În clocot zboară haiducia dureriilor de fiară,
Și-n goana clipelor se-aprinde și arderea amară.

Dor răstigninirile-îngerești în aburul din mine,
Căci mădulare trepidează restriștea în surdine.
Tresar pistoanele în cord , în pulsul venelor,
Și-n simțul tău anaerob arzi trupul zânelor.

Albastra boltă scânteiază prin lutul femeiesc,
Iubirea-ți naște-n zarea-ntreagă fior dumnezeiesc,
Călare galopezi în vise și duci furtună-n lună,
Dorințele-ți cotropitoare, năluci în somn mi-adună.

Și mă întreb, tot bâjbâind prin simț de măruntaie:
Te-ai furișat, idilă-n gânduri cu ochi-ți de văpaie,
În răzvrătite anotimpuri, când se aprind săruturi,
Plăpândă floare, tu dezgheți al inimii ceruturi?!!!

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor