Când privirile ni s-au întâlnit,

amândoi eram cu fereastrele inimilor deschise.

Lumina ne-a privit și

s-a îndrăgostit de ea însăși

curbându-se într-un fulger globular.

 

Până să ne dăm seama,

se și instalase în sufletele noastre

uscate de lumină

purtându-le dincolo de spațiu și timp

într-un vertij nebun de fericire.

 

Pentru că trebuia să mai plece și prin alte galaxii,

se gândi să-și ia rămas bun

lăsându-ne un bilețel:

„Fericiți sunt cei care m-au cunoscut,

mulți au vrut să mă vadă deși aveau ochi.

Eu mai am puțină treabă prin spațiu

și atunci când va veni vremea

voi reveni, voi reveni,

voi reveni..._____________”

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor