Un copil proaspăt ridicat păşeşte cu talpa piciorului

plânsul unui mort

câte o singură pasăre se aşează lângă mine din apă -

marea tăcută nu vede amurgul scurs dintre stele

în care fluturii amuţesc de grija vântului.

iubirea nu va fi decât un strop

din mănăstirea sfântă fără umbre -

scriu de atâtea ori rostul acestor cuvinte minuscule

şi şterg

iubitul ascuns ridică laş pereţii din umăr

fără uşi fără ferestre -

atâta timp cât există o ploaie

n-ar fi unicul drum spre adâncimile lui

ridicată din noapte măcar de-aş avea odihna

pledului de umbră uitat fără remuşcări

pradă luminii

sufletul logodit îţi tace-îndărătnic

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor