reci egoiste abrupte strigăte

haine împrăştiate pe jos

super poemul - singurul monolog

în care pot să te privesc fără lacrimi

cum joci şotron cu sentimentele mele

 

aş vrea să ştiu încotro mă îndrept de fiecare

dată când mă ridic din pat

un flashback marca horasangian

 

dragul meu

când îţi voi fi îndeajuns de atrăgătoare

desigur

mai mult decât o recuzită scenică

în ziua aceea probabil râsul tău sadic

va avea prea mulţi km

la bord

 

paradisul general va fi o excursie

nu prea costisitoare

spre slovacia

iubirea va costa cât un avion messerschmitt

spre tot ce înseamnă

suferinţă

 

dacă tot îţi doreai să o aştern simplu în faţa ta

să poată fi degustată

lacom

 

întind mâna, ridic zarurile

alege

aerul sau noaptea

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor