E târziu și tună-n noapte;
stele nu-s pe cerul trist...
la fereastră aud șoapte
ce mă -ntreabă de exist.

Eu te-aștept pe întuneric...
scriu răvașul de iubire
și-ascult strigătul eteric,
ce mă-neacă-n amintire.

Ies afară și te caut...
marea îmi trimite șoapte
și un cântec, ca un flaut,
ce îmi da târcoale-n noapte.

Mă face să strig...iubire,
n-am uitat și sunt pierdut!
în noapte și-n amintire...
în clipa noastră de trecut.

Oriunde merg, mi-apari în cale!
în deșert sau câmp cu flori...
nu te văd...urmele tale,
apar pe drumul meu în zori.

Iubrea mea pierdută-n val...
prin corpul meu, trec reci fiori;
eu știu, că n-ai să vii...la mal
dar trec pe plajă, și-ți laș flori.

  Dida Diana Cioponea.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor