"Aminteste-ti ca singurul moment care conteaza e cel pe care il traiesti chiar acum. Ieri s-a dus deja, iar maine s-ar putea sa nu vina niciodata".......................................................................

O seara mohorata ,intr-un februarie care nu se mai termina,a marcat gandul meu pana la emotia maxim resimtita...pasaje gasite in cronica unei bune prietene m-au convins,pentru a cata oara iarasi??,ca viata merge, fara tagada, pe drumul ei,destinul ne obliga sa-i respectam deciziile,doruri si vise dispar spre a fi inlocuite cu cele care se potrivesc la momentul X al prezentului.Ratacirile si cautarile nu-s deloc intamplatoare,etape din viata vin cu oameni noi, locuri straine cu care facem ,incet,"pact de neagresiune"si ne mintim ca acolo trebuie sa fim.Solidaritatea,rar intalnita,a noastra,a romanilor,isi mai face uneori aparitia si te mai trezesti cu cate un amic ratacit prin tara asta ,la sute de km distanta,dar aproape in facebook.Sigur ca primul gand impartasit e dorul de casa apoi banalele schimburi de pareri privind munca si in final tristetea care ne aduce pe toti aici,singuratati si seri lungi "omorate"elegant in fata unui ecran.Ei bine,un astfel de amic,singur si "cocosat"de tristetea ce insoteste acest statut,avea un "aer"atat de proaspat si ,imediat,o unda de regret...s-a indragostit,puternic, si surprins chiar si el de maretia unui astfel de sentiment, la o varsta la care nu mai credea ca-i posibil(o numea"iubirea mea tarzie"),afla,in acelasi timp, diagnosticul aplicat inimii lui.De ce??????..si repeta intrebarea asta, iar intr-un final a venit o replica ce mi-a blocat ochii minute in sir citind-o "nu vreau sa-mi fie taiata inima,vreau sa iubesc cu ea intreaga daca tot am reusit sa gasesc dragoste".....Coplesitor a fost efectul acestei afirmatii in sufletul meu,m-as fi revoltat insa nu mi-am dat seama impotriva cui sa indrept revolta,m-as fi bucurat pentru dragostea lui insa intervenea tristetea si-mi bloca unda de bucurie,m-a emotionat gandul lui sincer si intensitatea cu care simtea iubirea...nu-i ajungea o "jumatate" de inima,o vroia intreaga sa incapa prea plinul cu care iubeste...O seara mohorata incheiata ,in final,cu milioane de intrebari, nu doar cu "de ce?",si cu parte din poezia lui Jorge Luis Borjes...restul? ...cuvintele sunt prea mici si prea putine

"...si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum

pentru ca terenul lui maine

este prea nesigur pentru a face planuri

si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa

la jumatatea drumului.... "

Vizualizări: 212

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de alexandra popescu pe Martie 12, 2013 la 10:18pm

De ce?Ne blocăm. Renuntam. Dar se intampla.  Vine momentul cand nu mai cautam nici vina, nici raspunsuri… pentru ca intrebarile nu mai au sens.Mi-a placut.

Comentariu publicat de ion dragos pe Martie 12, 2013 la 10:02pm

daca tot ai pomenit de JLB citeste Remuscarea lui....tarzie...impacata...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor