Se-nșiră-n gând zăpezi cu urme ninse de priviri-
Aș vrea să cred că-s poate, toate ale tale,
Dar știu că-s doar ispite lăsate-n amintiri
Din vremea când goneam prin puncte cardinale.


Mult prea curând, nu vei mai ști nici cum mă cheamă,
Îmi vei uita sărutul prin albele tăceri,
Vei scoate poza ce-ți surâde trist din rama,
Prin viscol se va pierde gustul zilelor de ieri.


Vor rătăci prin vreme neostoite întrebări-
Risipite sunt prin nopțile cândva frumoase-
Răspunsuri s-au topit în ceara unei lumânări,
Și-n trupul ars de dorul rochiei de mătase.


Ne risipim prin ierni, ne ningem dorul în zadar-
Zambile înfloresc în ochiul de fereastră,
În lumina prăfuită a unui lampadar
Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor