Când o să mergem toți pe dealuri sau hotare
și-o să ne dormim somnul n-o să avem valoare
prin banii de la bancă, sau prin mașini ori casă
ci o să ne cosească o babă cu o coasă.
De ce e mare fala și de ce doar palate
contează și-ți iau ochii? Noi n-avem libertate.
Ne îmbuibăm ...și bunuri acumulăm cu droaia.
De adormim pe coastă, averea noastră-i ploaia.
Păcatele, greșeala și ura ni-s prieteni,
dar, când închidem ochii, cununi avem din cetini
și zorile-s pierdute, e noapte pretutindeni...
La poarta casei noastre nu mai zărim armindeni.
Iubirea ne e scutul, prin ea avem valoare
și-n fața ei natura își pierde din culoare,
iar gusturile-s fade și auru-i pierdut
căci n-am sporit talantul pe care l-am avut.
Când sus, pe cerul sacru, lumina o să vină
și o să ne inunde cu liniștea divină
n-o să conteze aur, palate sau avere
ci o să ne-mpresoare iubirea ce nu piere.

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 17, 2018 la 8:27pm

Draga Mihai Stefan Arsene, multumesc pentru trecere.

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 17, 2018 la 8:23pm

Draga Nutule, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor