Atunci erau acolo un filosof fără buletin de identitate şi un tânăr poet cu ochii migdalaţi, beau vodka la deţ şi deplângeau soarta oamenilor. Pe filosof il preţuiam demult şi-l cinam în aceeaşi măsură, iar tânărul poet care semăna izbitor cu un star de cinema mi-a spus că îl cheamă Ionuţ şi că e din Turda. Am început să ne vedem o vreme la aceeaşi terasă, având o pasiune comună pentru muzica rusească. Iar filosoful rătăcit ne ţinea companie pentru un deţ de vodkă...

Într-o zi poetul cu privire asiatică şi-a pierdut cumpătul şi a rostit Rusiiia cu multă pasiune. Probabil era imediat după ce un pictor cu barbă căruntă venise la mine şi-mi oferise, ca o ofrandă, o schiţă din care îmi zâmbeam singură... Pictorul imi spusese că, deobicei, pictează biserici, dar avusese un moment în care nevoia de a desena se suprapusese cu imaginea mea. A refuzat deţul de vodkă, zâmbind amar. Ionuţ însă spusese Rusiiiia, iar patima basarabeană a răzbătut de sub anii de stat în Ardeal. Poetul meu cu ochii migdalaţi era sub vraja unui rol pus în scenă pe o terasă dezolantă şi insalubră.

 

0000

 

Pe Vlad l-am iubit cu pasiune. Ne scriam scrisori in care ne recream lumea în adevărate foiletoane. Uneori primeam câte trei sau patru scrisori pe săptămână, alteori trecea câte o lună în care nu ştiam nimic de Vlad. El trăia cu Camelia şi scrisorile mele erau expediate la o cutie poştală, iar eu mă întâlneam ocazional cu Ionuţ, care îmi scria poezii. Dar pe Vlad îl iubeam cu pasiune, deşi nu-l văzusem niciodată.

 

000

 

Când mi-era foarte dor de Vlad, nu suportam să-l întâlnesc pe Ionuţ, şi-atunci evitam să răspund la telefoane sau la mesaje. Din păcate îmi ştia programul, ştia când ies de la job, ştia şi în ce staţie de autobuz mă duc şi mă aştepta. Nu rareori încercam să mă ascund şi intram pe prima uşă din calea mea  - aşa m-am tuns periuţă pentru că nimerisem într-un coafor şi nu aveam nicio justificare pentru care aş vrea să rămân acolo, până pleca Ionuţ. O vreme mi-a fost mai uşor să-l driblez,  nu mă recunoştea cu noua frizură.

 

000

 

Vlad a stat cu mine o săptămână de vis şi am plâns amândoi când s-a urcat în tren să se întoarcă acasă. Peste tot în casă era imprimată prezenţa lui şi strângeam în braţe cu disperare diverse haine pe care le purtase Vlad. deşi făcuserăm dragoste o singură dată - lui nu-i plăcea să facă sex pentru că nu credea în uniunea de acest tip, era o persoană spirituală care medita foarte mult timp - aveam vise puternic erotice. A trebuit să vizitez un sex-shop.

 

000

 

Ionuţ a simţit din prima, cum am intrat pe uşă. "Miroşi a tîrfă", mi-a aruncat el şi s-a apropiat de mine cu ochi inflăcăraţi, iar mâinile lui mă tratau ca pe o târfă. A fost prima dată când am avut orgasm cu un bărbat şi am vrut încă o dată şi încă o dată. Ionuţ mă iubea violent, îi simţeam ura tare în mine şi asta era extrem de excitant. Mi-am dorit întotdeauna să fiu iubită, dar deveneam femeie întreagă prin ura lui.

 

000

 

Când vroiam să uit dorul de Vlad şi nu ajungea nici sexul cu Ionuţ, preferam serile  în oraş cu prietenii. Nopţi întregi pierdute prin localuri sau prin case dubioase, iar dimineaţa - invariabil - sfârşeam prin a căra prieteni comataţi de alcool spre casă (ghinionul celui care nu bea la petreceri). Uneori adormeam pe vreun fotoliu, până venea Mirela şi mă trezea plângând. Era stadiul patru al beţiei, iar următorul pas era să o bag sub un duş cu apă rece să-şi revină. Adreea era întotdeauna ocupată să-l înnebunească toată noaptea pe Cosmin, însă niciodată nu se culca cu el. Se culca cu toţi prietenii lui, dar niciodată cu Cosmin. Iar Cosmin, care la început era amuzat de jocurile Andreei, devenise absolut dependent de dorinţa pentru ea. Dan, fratele Andreei, adormea invariabil pe umărul meu, beat încă din prima oră de chef. Din când în când se mai trezea să vomite şi nu întotdeauna ajungea la baie.

 

000

 

Declinul sufletului meu a început într-o seară când Codruţa m-a chemat la un suc pentru că urma să se întâlnească cu noul ei iubit şi vroia să vadă ce impresie mi-a făcut. "Tu eşti mai serioasă, în tine am încredere chiar mai multă decât în mine. Trebuie să-mi spui dacă îţi place Edy". Ne-am gătit, ne-am pregătit, am chemat un taxi şi am mers spre locul întâlnirii. Edy a întârziat, noi - ca fetele - ne-am făcut de cap, chicotind şi trăgând cu ochiul la tipii bine făcuţi de la masa alăturată.

Dacă prietena mea îl aştepta pe Edy, eu l-am văzut pe Vlad venind spre noi şi, înţelegând brusc ce se întâmplă, sufletul meu a îngheţat pe loc. Prea şocată pentru a reacţiona, am strâns mâna lui "Edy" de parcă îl vedeam prima dată şi chiar am conversat în trei, ca nişte persoane civilizate. Abia când a plecat Codruţa la baie mi s-a adresat. "Te iubesc. Putem trece peste asta". "Şi Codruţa?!" "Îi va trece... cu timpul". Codruţa era atât de entuziasmată de noua sa achiziţie şi o iubeam atât de mult cum era, îmbujorată şi pură, ca la prima iubire... Cine ar fi putut să-i fărâme primul vis? Cine ar fi fost atât de negru la inimă să-i omoare prima dragoste?

M-am ridicat să plec. "Stai, te rog", a întins Vlad mâna după mine, rugător. . Am refuzat, iar el a venit după mine. "Am să te mai văd vreodată?". Părea sincer  suferind, dar la fel de sincer fusese când îmi spusese că n-a mai fost niciodată în Cluj înainte de mine şi că, dacă nu ar locui cu logodnica sa, ar alerga într-un suflet aici, să nu ne mai despărţim niciodată. Îmi era atît de clar ce este Vlad... sau Edy... sau cum l-o fi chemând. Am plecat firesc, plângând.

 

000

 

De data aceasta, cheful se ţinea la Andreea şi la Dan acasă. În drum spre ei, vântul mi-a şters lacrimile, iar în semiobscuritatea din casă şi în starea chefliilor, nu se vădea prea bine în ce stare sunt. -Totuşi, Dan nu a mai adormit după o oră şi de băut nu-l mai vedeam că bea. Mi-a tras cu ochiul şi mi-a jurat că nu mai bea de acum înainte. Am petrecut câteva ore încântătoare, descoperind că Dan este un băiat  plin de resurse şi extrem de intimidat de tatăl său. Din când în când camera se lumina de fulgerele furtunii pornite afară şi simţeam nevoia de a bea ceva tare. Să uit... I-am cerut lui Dan să-mi aducă un pahat de vin şi s-a uitat chiorâş: "Sper că nu te apuci tu acum când eu m-am lăsat". Compania lui Dan era plăcută. Ceilalţi se hârjoneau prin camerele casei, muzica se auzea tare şi promiscuitatea camerei, plus ameţeala vinului, îmi transformau realitatea într-un suprarealism groove. Nu ştiu când am început să ne sărutăm, am realizat că Dan este peste mine şi că mâinile lui mă pipăie peste tot. Am început să chicotesc şi să-l împing într-o parte, dar dădeam peste tot de mâinile lui, de buzele lui, de sexul lui tare  cu care se împingea între picioarele mele. M-am trezit brusc din toropeală şi l-am îndepărtat cu violenţă. M-a privit contrariat şi a prins a-şi cere scuze, dar n-am mai stat să le ascult - simţeam în carne apăsarea sexului întărit şi nu-mi reveneam nicum di uimirea că Dan era cel de mai înainte. Descoperisem că Dan era bărbat...

 

000

 

Am petrecut câteva zile în care mi-am plănuit răzbunarea asupra lui Vlad. I-am scris zeci de scrisori în care îi negam ba existenţa, ba îl beşteleam cum îmi venea în minte. Le-am rupt pe rând şi le-am aruncat la coş. Niciuna nu mă răcorea şi nu era ăndeajuns pentru a-l răni aşa cum m-a rănit el.

Vineri seara am scris doar atât: "Mă împac cu Ionuţ". Am pus scrisoarea în plic şi plicul în prima căsuţă poştală  întâlnită spre apartamentul lui Ionuţ. N-am sunat înainte să-i spun că vin, nu am crezut că era necesar, Ionuţ era tot timpul de găsit acasă, mai ales seara. Dar nu şi de data asta. Am bătut la uşă îndelung şi nu mi-a răspuns. L-am sunat de nenumărate ori, însă îmi intra, invariabil, mesageria. Ar fi trebuit să plec acasă,  totuşi m-am încăpăţânat să aştept. Am stat pe scări, aşteptâd, bucurându-mă că astfel ispăşesc o mulţime de păcate pe care le aveam faţă de Ionuţ. Imi imaginam cum o să urce scările şi cât de uimit va fi, găsindu-mă acolo, şi cum îi voi sări în braţe şi ne vom săruta nebuneşte şi... Probabil am adormit. Pe scară se auzeu chicoteli de femeie şi paşi apăsaţi, împiedicaţi, ca de cuplu care se opreşte să se drăgostească din când în când. Când m-au văzut au încremenit amîndoi. Mie mi s-a făcut frig şi am început să tremur violent. Mi-am cerut scuze, n-am ştiut că... Am dat să plec, însă Ionuţ mi-a blocat calea. S-a întors spre fata cea tânără şi cu părul lung-lung, iar fata a întrebat doar "Ea e?" şi a plecat dând din cap. Ionuţ m-a tras înăuntru, fără să-mi vorbească. O vreme am stat tăcuţi, unul în faţa celuilalt, eu tremurând de frig, el tremurând probabil de furie. Probabil am plâns, nu mai ştiu. Dar am ajuns din nou în pat, Ionuţ posedându-mă cu aceeaşi ură ca altă dată. "Mi-ai distrus viaţa", icnea el, frământându-mi sânii, muşcându-mă de buze, de gât, de obraji. De data asta mi s-a făcut rău şi am vomitat  mult înainte să plec.

 

000

 

Dan m-a ajutat să-mi car bagajele la gară. Mai erau vreo două ore până pleca trenul, iar emoţia unui nou început îmi făcea trupul să freamăte. Ne-am plimbat prin împrejurimi, am băut o cafea pe terasa, am flecărit ca doi prieteni vechi. Nu şti dacă mai spusese cuiva că plec definitiv din Cluj, eu oricum nu mai anunţasem pe nimeni. Nu mi-a cerut nici noua adresă şi nici nu mi-a promis că îmi va scrie sau că mă va suna. M-a condus la tren şi am aşteptat cuminţi pe peron, până a tras trenul la linie şi mi-a urcat bagajele sus. Apoi, pe coridorul îngust, m-a luat în braţe şi m-a sărutat. "Te iubesc", mi-a şoptit cu ochii în lacrimi şi a sărit jos. Trenul s-a pus în mişcare şi m-am uitat după Dan cum stă pe peron, fără să se agite în semn de salut, doar stând şi privind cum plec. Atunci ştiu sigur că am plâns - am rănit un om care nu merita să sufere.

 

 

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor