Iubito,

îţi dau o veste bună:

trandafirul pe care 

în suflet mi l-ai sădit

în ziua când ne-am despărţit

a-nflorit.

L-au ajutat să odrăslească

amare, fecunde,

lacrimile durerilor tale profunde.

Acum, de la el,

întreg sufletul mi-e înmiresmat,

mi s-au mai îndulcit

chiar şi rănile lăsate de păcat.

Doar că ţepii lui ascuţiţi

ca acele de pin

mă mai zgârie pe vise

uneori, când suspin.

 

Dacă destinele noastre

se vor mai întâlni

ţi-l voi dărui.

Dacă nu, când voi pătrunde

în lumea eternului soare

îl voi dărui Preasfintei Fecioare.

 

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor