Dacă sângerez e prea târziu.
Râurile sărate se usucă şi pot fi uitate,
chiar dacă tu nu le vezi.
Şi pot să iert chiar faptul că nu le vezi şi
continui să fiu un izvor amar.
Azi mă gândeam la zăpadă.
Oare urme roşii în alb strălucitor ţi-ar atrage atenţia?
Da, roşu trebuie să apară!
Dacă sângerez e prea târziu, dar ai putea să vezi,
ai putea să mă vezi!
Am strâns cioburile în palme peste acest pat de gheaţă.
Am deschis un nou izvor, un izvor de apă rece,
vărsându-se înaintea ochilor mei.
O pată albastră…
Sângele meu e albastru!
Cum ai putea să-l vezi?

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor