Nu pot plânge cu ochii închişi
Ca pe nişte vulcani cu lacrimi
la bord Simt sufletul şi trupul
gata să erupă Văd lumea Cum
fuge din drumul meu mâncând
foc şi aer De pe marginea acope
rişului casei părinteşti Stelele sunt
gata să se arunce în orice clipă În
laptele praf al nepoţilor Ta-ta pa-pa
Ma-ma

Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor