Jean Michel Basquiat la Muzeul Tel Aviv
 
Pentru prima oară în Israel, Jean-Michel Basquiat   (1960 – 1988)  apare expus la muzeul de artă Tel Aviv . Istoria lui este scurtă, a trăit doar 27 de ani , dar opera sa este vastă şi impresionantă. La fel şi destinul sau nefericit. 
Era fiul unui emigrant din Haiti şi o mamă Afro-Porto-Ricană, născut în Brooklyn, NY. În anul 1968, la 8 ani, Basquiat a fost lovit de o maşină pe când se juca în stradă. A ajuns la spital cu un braţ rupt şi probleme interne. Mama i-a adus în dar o carte de Anatomie ca să dea o ocupaţie copilului internat. Acesta carte l-a influenţat în cariera sa ulterioară. Părinţii săi se despart , surorile trec în grija tatălui. Mama se mută cu  Basquiat în Porto Rico, dar după 2 ani cei doi revin la New York.
Mama sa Matilde îi inspiră dragostea pentru artă. Îl ducea prin muzeele Manhattanului şi repede  Basquiat, copil precoce, învaţă să deseneze şi să vorbească limbi străine. La 11 ani vorbea fluent Engleză, Spaniolă, Franceză. Dar mama sa este curând declarată instabilă mental şi internată în diverse instituţii pentru tratamente. La 15 ani Basquiat fuge de acasă ca să doarmă pe băncile din Parcul Washington. Este arestat pentru vagabondaj şi  predat în grija tatălui. Renunţă, în clasa a 10-a de liceu, la studii. Tatăl furios îl goneşte de acasă şi Basquiat se vede nevoit să locuiască cu amici în Brooklyn. Se întreţinea vânzând bluze imprimate şi cărţi poştale. 
 
În 1976 împreună cu un amic, Al Diaz, produce grafitti  în sudul Manhattan-ului semnând SAMO (Same Old Shit) . După un an sau doi se ceartă cu Diaz şi pictează grafitti pe clădirile din SoHo pe care va semna "SAMO IS DEAD". Este invitat la un TV show  moderat de Glenn O'Brien cu care se împrieteneşte. Va apare acolo regulat timp de un an. Fondează o formaţie de rock zgomotos numită  "Test Pattern" care apare în spaţii deschise şi cu numele de Gray în cluburi de noapte. În 1980 joacă în filmul lui O'Brien "Downtown 81" . După o proiecţie a filmului, Basquiat  îl întâlneşte pe Andy Warhol la un restaurant. Basquiat  îi arătă câteva desene şi schiţe iar Warhol rămâne stupefiat de geniul acestuia. În 1980 participă la o expoziţie colectivă în Piaţa Times. Este remarcat acolo de Rene Richard care va scrie despre el în magazinul "Art Forum", îl numeşte " Copilul radios". 
Din toamna lui 1982 Basquiat  lucrează în studioul lui Larry Gagosian, producea picturi pentru o expoziţie în anul următor. Se interesa de arta lui Robert Rauschenberg  de la care împrumuta idei şi tehnici.
În paralel, lucrează scurt timp cu muzicianul David Bowie.  Publică un disc la editura de discuri  "Tartown Record Company" , cu coperta desenată de el însuşi.  Prin 1983 şi 1985 face proiecte în comun cu Warhol pe tema cercurilor olimpice. Extravagant, Basquiat  picta îmbrăcat în costume scumpe Armani cu care apărea intenţionat în public, în ciuda petelor de vopsea de pe haine. 
 Prin 1986 Basquiat  expune la  faimoasa galerie Mary Bonne din SoHo. Devine un artist de succes dar din păcate pasiunea pentru heroină îl depărtează de amici şi admiratori. Când Warhol moare în 1987, Basquiat  se izolează, cade în depresie  pe care o trata cu heroină . Încerca să se vindece de adicţia sa, fără succes. Moare în August 1988 de la o doză sporită de drog.  Avea numai 27 de ani. 
  
Stiluri
 
 Din 1980  artistul adoptă o artă conceptuală marcată de recesia economică din SUA. Mulţi pictori se întorc la un stil expresionist  folosind vopsele vărsate pe pânza, culori stridente şi tuşe viguroase. Basquiat se confunda în studiul relaţiei dintre artă şi puterea economică, multe din lucrări conţin fraze, cuvinte, care subliniază ambivalenţa  sa în raporturile discutate. Deasemeni este preocupat de originea sa colorată, de identitatea sa de artist afro-american. Se pictează ca un Crist negru cu o coroană de aur , o figură suferindă în lumea albilor. 
 

NOU SI FALS
   
În 1983 Basquiat era deja bine cunoscut şi remunerate ca atare. Cu cât succesul sau comercial creşte cu atât el va critica lumea artei plastice.  Este revoltat de falsuri şi furturi, plagiatul literar şi mental.  Un  enorm diptic numit  " Nou şi fals" atacă problema  plagiatului în pictură. Diferenţele între tablouri sunt minimale , preţul în yeni identic, dar pe unul apare un craniu. Artistul doreşte să comparăm cele două ipostaze descoperind diferenţele. Basquiat se consideră pictor dar si textele au un loc central în munca sa.
El probează mereu obsesia sa cu moartea de parcă şi-ar prevedea finalul apropiat. Găsim acolo detestarea ipocriziei şi a purtării de măşti. Avea o mare admiraţie pentru Da Vinci, va folosi motivul Mona Lisei pentru a ironiza cultura modernă , neserioasă şi superficială. Alte surse de inspiraţie vin de la  cartea lui Henry Dreyfuss " Symbol Sourcebook"  şi  Brentje - African Rock Art.
 
 
Ceramică 
 
Captivat de Warhol, Basquiat dorea să devină faimos. Producea graffiti pentru galerii şi curatori, deşi ştia că este privit ca un străin de origine Afro Americană . Picata pe orice, pereţi, haine, oglinzi ca să treacă şi la ceramică. Expoziţia prezintă o importanţă colecţie de farfurii de ceramică ornate de  artist cu figuri, nume şi desene ale unor persoane proeminente în artă, în vederea sa. Se compara cu ei într-un mod umoristic , invidia faima şi banii celor de succes. Talentul său este evident în aceste ornamente. El captează cu precizie spiritul celor pomeniţi, deşi desenele sunt succinte, rapide. Liniile sunt negre amintind de glazurile lui Picasso, sau de artă iconoclastă a lui Andrew Wyeth.  Aceste farfurii sunt un omagiu încântător oferit de Basquiat artiştilor şi prietenilor săi de breaslă.  
 
                                                            WARHOL
Putem spune că Basquiat merge pe urmele lui Duchamp şi Warhol ironizând piaţa artei devenită un comerţ de falsuri.  Între 1982 şi 1985 produce colaje, picturi brăzdate de linii paralele înţesate de fraze. Deşi colabora cu celebrul Warhol ambii nu sunt bine  priviţi de critica vremii. Din păcate, moartea sa tragică ne privează de climaxul unui mare artist focusat pe dihotomie, pe amestecul de bogăţie în contrast cu sărăcia, rasismul şi sistemul tolerant, pe când poezia sa este politică,  o critică a colonialismului şi sprijin al luptei de clasă. Un artist complex  pe care îl descoperim  graţie expoziţiei de la Tel Aviv , care este o adevărată revelaţie  pentru iubitorii de artă. 
                                                                      WARHOL
 Adrian Grauenfels
 
  

Vizualizări: 306

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Decembrie 11, 2013 la 1:19pm

Un artist genial, răzvrătit şi încrâncenat. A ars ca o torţă şi a lucrat şi creat în 15 ani câţi alţii în 70. Fascinante sunt şi forţa talentului său dar şi tristeţea care i-a marcat scurta trecere prin viaţă.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Decembrie 11, 2013 la 5:37am

Anica flacarile sunt in noi inerente, dar educatia, socialul si sistemul au ca scop sa le stinga multora...

Comentariu publicat de Joanta Vasile pe Decembrie 10, 2013 la 9:42am

Multumesc domnule!

Comentariu publicat de Mihai Pamfil pe Decembrie 9, 2013 la 9:21pm

Minunat!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor