http://zmeulgalben.wordpress.com/2013/08/13/joaca-de-a-perseide/

Probabil că știți de Perseide,ploaia de meteoriți care are are loc în fiecare an în luna August.Eu sincer,deabia anul ăsta am aflat că așa se cheamă și tot deabia anul ăsta am avut în sfârșit ocazia să o privesc.Și a fost o experiență absolut uimitoare.

.

.

”Zi-mi odată unde mă duci!”

”Stai liniștită.Mai e un pic.Nu te mai agita atât.” I-am zis.Deja a început să mă calce pe nervi.Voiam să-i fac o surpriză frumoasă și ea ruinează totul.

”Dar nu văd nimic și cârpa asta de la ochi mă strânge!!”

”Am ajuns.”

”Așa,bun. O vai! De ce văd gri? Și unde suntem?”

Săptămâna asta are loc ploaia aceea de meteoriți.Și știu cît e ea de înnebunită după stele căzătoare și magie și dorințe și alte chestii de fată.Așa că mi s-a părut o idee bună să-i fac un fel de surpriză și să o aduc aici,să vedem împreună stelele.

”Deci,îți place?”

”Glumești? N-am mai văzut în viața mea un cer atât de frumos! Pozele de pe Internet nici nu se compară cu asta. Cred că e cel mai bun loc din oraș în care putem vedea stelele,mici și mari,sute și luminose.”

”Hai să stăm jos.”

I-am apucat ușor mâna caldă și am mers amândoi la umbra unui tei și ne-am așezat.Luna e sus pe cerul nopții și luminează mai tare ca niciodată.Iar stelele par niște mici găuri în mătasea neagră,văzută la lumina unui bec alb.Aș putea sta așa la nesfârșit.Eu întins pe iarba rece,cu capul ei pe pieptul meu,mirosindu-i parfumul de flori de magnolie din comoara-i blondă.Să-i dăm niște liber timpului,să se ducă și el în vacanță.Iar noi să rămânem așa pentru totdeauna,privind la cerul pistruiat,visând tot mai departe…

”Am văzut o stea căzătoare! Am văzut-o! Nu pot să cred!” a strigat ea deodatã.

Știam eu că o să iubească mica mea surpriză.

”Ah și eu am pierdut-o…”

”Lasă.Vor mai fi-”

”Uite-o uite-o uite-o! O vezi? Ai văzut-o? A fost uimitoare!” am zis eu entuziasmat acum.

”De data asta eu n-am văzut-o…Hai să facem ca un joc.Cine vede cele mai multe câștigă.”

”Știi că în orice moment, și tu și eu putem spune că am văzut,fără a fi adevărat.Trebuie să le vedem împreună pentru a le dovedi autenticitatea.”

”Am văzut-o! Ai văzut-o? Era acolo!” Am strigat amândoi deodată.Și apoi când ne-am dat seama am început să râdem împreună. Văzusem,într-adevăr,o minunăție. O minge de foc albă a străbătut cerul de la lună până la apus lăsând o dâră de lumină violet în urma sa.Multe stele căzătoare nu pot fi văzute nici măcar o secundă.Sunt prea rapide.Ca o săgeată grăbită.Însă n-o vezi decât atunci când străpunge cobaltul catifelat. Dar asta s-a văzut cred că pentru mai mult de două secunde.A fost mare.Și frumoasă.

Am hotărât să ajungem la zece stele cu număratul.Eu am cinci și ea are opt deocamdată.Sunt sigur că două nici nu le-a văzut,dar fie,o s-o las să se bucure de mica ei victorie.

”Acolo! A nu,e doar o stea normală.Dar luminează așa de tare încât de vreo trei ori am crezut că e căzătoare.”

”Așa se explică de ce tu ai opt și eu cinci.”

”Ești doar invidios.”

”Cum zici tu.Dar serios că și pe mine mă enervează steluța aceea.Cum îndrăznește să ne inducă în eroare.Tocmai azi și-a găsit să lumineze așa puternic.Ce-ar fi s-o stingem,hm? Să o dăm jos de pe cer.”

”Hai că ești amuzant! Uite,pune degetul așa pe ea,o acoperi și nu o mai vezi.Nici ea nu te mai vede.Îi va fi dor de tine.Și ție.Nu-i așa că cerul e mai pustiu dacă n-o mai vezi?”

”Ha! Am mai văzut una! Șase! Da,așa e.E mai bine fără ea.”

”Vorbele tale au rănit-o…”

Am ajuns cu un scor de 9 la 11.Bineînțeles în favoarea ei. Important e că sunt și eu aproape.

”Să mai vedem una.Vreau să ajung la zece. Vreau să fi văzut zece stele căzătoare în seara asta,împreună cu tine. Dacă o văd și pe a zecea,totul e bine. Dacă cea de-a zecea stea apare îmi va confirma ceva frumos.Că tu-   A! Da! Am văzut-o în sfârșit! Tu n-ai văzut-o…Nu-i nimic putem să mai așteptăm una ca să ai și tu doișpe.E bine?”

M-așteptam la un răspuns.Probabil furios la început și apoi resemnat la auzul ofertei.Dar în schimb am văzut altceva.Dormea.Ca un copilaș.Capul blond sprijinit de pieptul meu,iar buclele sale răvășite pe floricelele crescute printre firele de iarbă.Razele lunii se răsfrâng pe chipul ei.Dacă n-ai simți căldura trupului,ai zice că e un înger de porțelan.

Cea de-a zecea stea.Mi-a confirmat.

E ea.

Vizualizări: 106

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor