jocul cu màrgele de clicà

[viorel grigoriu]

după ce i-am pus o monedă-n cutie  

bătrînul clochard mulțumind mi-a povestit  

( nu mă întrebați de unde știa )  

că Hesse cunoștea un bancher anarhic și meloman  

acesta cînta la pian ca nimeni altul  

lăsa de la anumită înălțime cîte o monedă pe clape  

și pianul cînta  

știa exact cîti bani face o melodie  

atît un capriciu atîta o sonată  

i se aduceau laude intangibile  

se credea că sunetele sale contribuiau  alături de vînt

la eroziunea sfinxului  

era considerat vîrful în ultima fază în ultima clipă  

într-un joc cu mărgele de sticlă  

l-am ascultat și am concis  

că ar fi trebuit să mai ia cîte un somnifer   

în timpul progresului, apoi  

am pus trotuarul în pantofi  

și am plecat mai departe.

[Vizaris Fulvia]

Frumos si ciudat,precum in scrierile lui Hermann Hesse.Cred ca se poate eroda si Sfinxul prin actiunile umane,mergand pe principiul interconectarii Cu admiratie!