după ce i-am pus o monedă-n cutie  

bătrînul clochard mulțumind mi-a povestit  

( nu mă întrebați de unde știa )  

că Hesse cunoștea un bancher anarhic și meloman  

acesta cînta la pian ca nimeni altul  

lăsa de la anumită înălțime cîte o monedă pe clape  

și pianul cînta  

știa exact cîti bani face o melodie  

atît un capriciu atîta o sonată  

i se aduceau laude intangibile  

se credea că sunetele sale contribuiau  alături de vînt

la eroziunea sfinxului  

era considerat vîrful în ultima fază în ultima clipă  

într-un joc cu mărgele de sticlă  

l-am ascultat și am concis  

că ar fi trebuit să mai ia cîte un somnifer   

în timpul progresului, apoi  

am pus trotuarul în pantofi  

și am plecat mai departe.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vizaris Fulvia pe Octombrie 7, 2011 la 8:48pm
Frumos si ciudat,precum in scrierile lui Hermann Hesse.Cred ca se poate eroda si Sfinxul prin actiunile umane,mergand pe principiul interconectarii Cu admiratie!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor