Jocul cu timpul. Dorinţă

[Vasilica Ilie]

Pe fruntea-mi senină am tatuat încă o floare.
Roiesc fluturi în jurul meu, nu-mi vine să cred!
Miroase a primăvară şi a renaştere;
În luna aprilie simt că întineresc din nou!

Nimic nu este întâmplător, îmi spun.
Norocul îmi surâde şi o să uit să mor
De-atâta întinerire. Şi nimeni nu observă
Că timpul stă în loc doar pentru mine. Îmbrăcat în mire,

Mă cere de nevastă contra legilor naturii.
Eu mă uit nedumerită şi-l refuz pentru că ştiu
Că este parşiv şi mă ademeneşte în jocul lui etern...
„Timpule, eşti doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc.
*
Şi totuşi mă simt bine în jocul acesta iluzoriu.
Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii!
O zi din viaţa mea să-ntineresc aş vrea,
Şi-apoi să redevin ce sunt, până la sfârşitul zilelor!

[Vasilica Ilie]

Asa este, m-am jucat un pic cu timpul iar eu simt ca intineresc in fiecare an cand mai adaug o floare in buchetul vietii. Multumesc pentru vizita si semnul de lectura!

[Elisabeta Luşcan]

Te-ai jucat cu timpul şi l-ai fentat. Ai întinerit la început de aprilie tatuând încă o floare pe fruntea ta. Câtă dorinţă primăvăratecă!!!