- Să-mi spună cineva cât este ceasul,

De ce oftez când te admir cum treci

Cu bluza desfăcută. Nu țin pasul

Cu zbuciumul nebun. Nu vreau să pleci

 

Cu toamna de oţel ce mă-nspăimântă,

Când plouă veșted, calm, indiferent,

Şi numai dorul la ureche-mi cântă

Ca un refren de veghe permanent.

 

Spre burgul tău, când noaptea se ascunde

Prin vise albe, cum n-aş încerca

Să plec într-un târziu, dar spune-mi unde

Laşi cheia ce descuie uşa ta?

 

- S-au răsturnat orânduiri, iubite,

E cerul jos, pământul nu-l ating,

Doar stelele-au rămas nelocuite

Şi-n mijloc de noiembrie mă ning

 

Atâtea doruri nemărturisite,

Dar ce să-ţi spun şi unde să găsesc

Alintul tău. Abia mai pot admite

Că n-am murit, în mine mai trăiesc

 

Atingerile tale şi durerea

Unei absenţe lungi. Nu pot să neg,

Că mă ucide toamna şi tăcerea.

Eşti jumătatea mea dintr-un întreg.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 22, 2015 la 8:25am

o duminică minunată, Maria...

Comentariu publicat de Maria Masha pe Noiembrie 21, 2015 la 11:39pm

Multumesc din tot sufletul!

Noapte buna si frumoasa!

Comentariu publicat de Maria Masha pe Noiembrie 21, 2015 la 11:39pm

''Atâtea doruri nemărturisite,

Dar ce să-ţi spun şi unde să găsesc

Alintul tău. Abia mai pot admite

Că n-am murit, în mine mai trăiesc''

Comentariu publicat de Maria Masha pe Noiembrie 21, 2015 la 11:38pm

Comentariu publicat de Maria Masha pe Noiembrie 21, 2015 la 11:36pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor