Cântam celula ei albastră şi absolută,

pastelata ninsoare de cărămidă,

înălţam fumuriul dintr-o lăută

sub pânza aprinsă, efeboidă.

 

Îmi cadenţam adulmecarea pe fereastra rotundă

însoţind portretul devale dus de ponei

şi frig, rugam urmele să se ascundă

sub numele ei.

 

Măsuram dialogul cu geana de lună

ca pe o toană tăinuită în crez,

ori pe ultima vetrelă diurnă

ce părăsea emisfera pentru botez.

 

Schimbam şi farul stins în defecte

şi veghea,  visul livresc,

să nu mă amestec cu obiecte,

prea cosmice, fără să mă trezesc.

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor