reţeaua literară / la red literaria
poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
jurnal de fiecare zi și noapte
Dimineaţa e doar o glazură din gheaţă. O sparg încet pătrunzând în miezul unei zile obişnuite. Nimic nu mă surprinde. Toţi, dar absolut toți, sunt fraţii şi surorile mele. Suntem transportați între lumi în sicriele noastre verticale de fier. Toate gesturile ni se potrivesc perfect cu sforile şi cu toate celelalte utilităţi. Nu mă îngrijorează nimic. Suntem foarte potriviţi aici. Suntem absenţii paşnici ai orizontului nostru.
Mergem. Nu ne pasă până unde. La ora la care ajungem unii aproape că nu mai au picioare, alţii nu mai au glas. Le împrumutăm dintre ale noastre. Acum ei ne urăsc pentru că prea le suntem asemenea.
La prânz aflăm că nu mai există de mult soarele vertical care ne-ar fi putut anula umbra . Că s-au schimbat totuşi unele lucruri.
Prescriu o reţetă pentru calmante destul de puternice. Pentru câteva clipe îmi asum responsabilitatea. Apoi văd un abur în colţul gurii lui M şi-mi pare un surâs. Nu înţelegem nici unul nimic, dar în mod ciudat, nu suntem deloc angoasaţi. Luăm la rând toate câte ni se dau. El şi-a uitat numele între fiarele contorsionate ale caroseriei. Eu îi îmblânzesc nesomnul cu orice apuc.
După amiaza cireşul din vis îmi fură tot sângele.
Pe când mă dezmeticesc e deja seară. Mi-e dor de trupul meu sănătos, de tălpile mele adevărate. Serile au mirosul lor feromonic. Te incită ca un voal pe un obraz de cadână. Mi-e dor de dansul, de trupul şi de tălpile mele. Dar acum locuiesc în debaraua sufletului tău de bărbat. Îţi spun doar ca să ştii, toate aceste lucruri au plămânii mei. Pereţii aceştia albi ştiu când vine noaptea şi respiră adânc din aerul nostru amar şi captiv.
Până la urmă esenţial este ca în fiecare noapte să uităm câte ceva.
Dimineţile apar mereu ca nişte lebede dintre uitări.
Mergem. Nu ne pasă până unde. La ora la care ajungem unii aproape că nu mai au picioare, alţii nu mai au glas. Le împrumutăm dintre ale noastre. Acum ei ne urăsc pentru că prea le suntem asemenea.
La prânz aflăm că nu mai există de mult soarele vertical care ne-ar fi putut anula umbra . Că s-au schimbat totuşi unele lucruri.
Prescriu o reţetă pentru calmante destul de puternice. Pentru câteva clipe îmi asum responsabilitatea. Apoi văd un abur în colţul gurii lui M şi-mi pare un surâs. Nu înţelegem nici unul nimic, dar în mod ciudat, nu suntem deloc angoasaţi. Luăm la rând toate câte ni se dau. El şi-a uitat numele între fiarele contorsionate ale caroseriei. Eu îi îmblânzesc nesomnul cu orice apuc.
După amiaza cireşul din vis îmi fură tot sângele.
Pe când mă dezmeticesc e deja seară. Mi-e dor de trupul meu sănătos, de tălpile mele adevărate. Serile au mirosul lor feromonic. Te incită ca un voal pe un obraz de cadână. Mi-e dor de dansul, de trupul şi de tălpile mele. Dar acum locuiesc în debaraua sufletului tău de bărbat. Îţi spun doar ca să ştii, toate aceste lucruri au plămânii mei. Pereţii aceştia albi ştiu când vine noaptea şi respiră adânc din aerul nostru amar şi captiv.
Până la urmă esenţial este ca în fiecare noapte să uităm câte ceva.
Dimineţile apar mereu ca nişte lebede dintre uitări.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Grigore Gheorghe pe Decembrie 24, 2009 la 12:57pm
-
Ce n-am da sa fim in mai multe locuri deodat!Asa sunt si eu cu vise.Sarbatori fericite linga cei dragi! Poate si mai placute cu melodiile mele de pe Youtube.GREGORIO DE RUMANIA
-
Comentariu publicat de iulia ralia pe Decembrie 23, 2009 la 12:10am
-
Deosebita ca proza - poem. Nu este un jurnal, deloc.
Imagini si senzatii frapante, trairea lor ar putea fi alienanta...
-
Comentariu publicat de Dăncuş Doru Ştefan pe Decembrie 22, 2009 la 9:36am
-
Daca intentia e de-a scrie un jurnal - textul de mai sus trebuie sa sa contina si fapte simple ale vietii, intamplari, obsesii, nervi sau bucurii zilnice. E prea literaturizat. Poate fi catalogat ca schita sau, pe alocuri, ca poezie. Astept urmari frucuoase.
Dancus
-
Comentariu publicat de ioana negoescu pe Decembrie 21, 2009 la 11:29pm
-
Mă onorează aceste comentarii, aceste aprecieri. Vă mulțumesc mult. Vă doresc un Crăciun Fericit! Să ne citim cu bucurie.
-
Comentariu publicat de indigo pe Decembrie 21, 2009 la 7:44pm
-
Am ramas prinsa intre dimineata si noapte. Imi place foarte mult!
-
Comentariu publicat de Valentin Mihai pe Decembrie 21, 2009 la 10:09am
-
Cuvantul e pedeapsa sau mantuire ?
-
Comentariu publicat de Maria Balasa pe Decembrie 21, 2009 la 8:58am
-
Ma bucur sa va citesc din nou si sa constat inca o data ce forta pot avea una- doua sute de cuvinte...
-
Comentariu publicat de Daniela Voiculescu pe Decembrie 21, 2009 la 2:20am
-
Dimineţile apar mereu ca nişte lebede dintre uitări.
e de nota 11! FELICITARI!
-
Comentariu publicat de mircea barsila pe Decembrie 20, 2009 la 11:10pm
-
am citit. voi reveni cu un comentariu
-
Comentariu publicat de Dimitrio pe Decembrie 20, 2009 la 11:08pm
-
"După amiaza cireşul din vis îmi fură tot sângele." inspirata zicere
SARBATORI FERICITE !
© 2020 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria