King Crypto and the Lapp Enigel/Riga Crypto și lapona Enigel - Ion Barbu/Daniel Ioniță

KING CRYPTO AND THE LAPP ENIGEL - Ion Barbu - reinterpreted in English by Daniel Ionita

Oh minstrel sad, obscurer, still,
Than good old wine they serve at weddings
Which the groom’s father dished at will
With bags and ribbons, tinsel meldings,

Most stubborn minstrel might as well
That grand old song to try and sing,
Tell of the small Lapp Enigel,
And good old Crypto, mushroom-king!

Chief here’s my grief!
Your feast, my tongue did burn and sting,
I’ll sing that song, although not brief,
Of Enigel and Crypto king.

Sing minstrel, sing!
You sang last summer like a heller;
Now sing constrained, on a quiet string,
To end the wedding in the cellar.
*
Oft searched by forests’ wild young sons
In river bed and greasy clay,
Reigned over mushrooms’ fleshy buns
King Crypto’s heart of dark dismay,
On some eternal dewy throne!

The mushrooms prattled on, however,
That Penny Bun, the witch, did hone
A brew to keep him young forever.
And hateful snowdrops tall or stumpy
From dampest pits were crying sour,
Conjectured he’d be fruitless, jumpy
Because he didn’t want to flower.

In lands of ice forever doomed,
In those same days, down some deep dell,
A small and quiet girl was groomed,
The Lapp with furs named – Enigel.

From winter dream to grazing stream,
To a new year, her reindeer bade,
Through dew, she ran, towards the sun,
On moss she lay, her running done,
Near Crypto, young groom of the glade.

Three rugs she made, beneath the shade
Gently she slept, dreaming sweet cherries,
When at her chest, bald king would rest,
Who dragged his eunuch on this quest,
Luring with nectar like the fairies:

– Enigel, Enigel,
I have brought you jam, look here.
Berries too, just for you
Take some, eat them, have no fear.

– Bald king pressed near my chest,
Thank you for your grace and skill.
But I wish to collect
My fresh berries down the hill.

– Enigel, Enigel,
Night is ebbing, light is lifting,
If you go to collect,
Start with me, don’t go a-drifting.

– I would pick you, kind bald king...
But the dawn has started dancing
And you’re dainty, frail with sap:
I do fear that soon you’ll snap,
Ripen first, then come romancing.

– Me to ripen, Enigel,
How I’d wish, but from the sun,
A hundred nightmares, burning hell,
Cut me off. He’s red, no fun,
Should I stay, it’s my death knell;
Please forget him Enigel,
My cool shadow do not shun.

– Crypto king, Crypto king,
Like a blasted sword-edge sheer
In my heart, these words do sting!
For the dark, I greatly fear,

Because in winter I’m conceived,
And cousin with the arctic bear,
From the dark shadow now retrieved,
The sun I worship, wise and fair.

With lamps of ice and under snows
My whole north pole one dream is dreaming.
Green-tinged, a platter grand which grows
Of purest gold, our fancy gleaming.

The sun I worship, old and wise,
My soul’s a fountain, on the rise,
The big white wheel, he is my master,
Deep in my soul, a holy aster.

When sunny, does the wheel grow large;
But shadows put the flesh in charge;
Asleep’s the flesh, and weak as gel,
But wind and shadows make it swell...

Pleasingly spoke, with dainty knell,
The small straightforward, Enigel,
But time, you see, was waiting not,
And the big sun rose like a shot,
Up in the skies, a ring of hell.

– Oh cry, you sweet, wise Enigel!
For how could Crypto, mushroom chief,
Love that hot light, which brought him grief?
He peels off lightly, like a shell,
From Enigel,
In the soft shadow to find fief...

But the hot sun, that fiery king,
Mirrored in him his deadly ring;
Ten times it did it, without shame
On his bald skin mirrored a flame;

And his sweet sap is getting sour!
His hidden heart will burst this hour,
Into ten darkened seals alive;
Red venom from a deadly hive
Seeping deep curses, now arrive;


It’s tough, the sun for long to bear,
For frail wood mushrooms in the glare,
Because their souls are kept cool,
Unlike for man, old beastly fool;
But to a creature, dainty, frail,
That whimsy is a poisoned grail.

– Like crazy Crypto, of love spurned,
Whose heart in him the fire burned,
And he was left to wander on
With a more princely face of scorn:

With Dragon Mute, that grand old brute,
To cast the world some gold for loot,
To chop it, naked he will flee,
For it is Penny Bun, you see,
Whom he has asked his queen to be.

_____________________________

Riga Crypto şi Lapona Enigel – Ion Barbu


Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult-îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupercă!

– Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.

– Zi-l, menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.
*
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă!
– Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.

Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

– În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei; pre nume – Enigel.

De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă,
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o îmbie cu dulceaţă:

– Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

– Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

– Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

– Te-aş culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. – Aşteaptă de te coace.

– Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.

– Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba în inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă în iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele înţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele înţelept,
Că sufletu-i fântână în piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace în sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se desumflă,
– Dar vânt şi umbră iar o umflă...

Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.

– Plângi, prea-cuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel
De partea umbrei moi să treacă...

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală;

Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem,

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupercă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă.

– Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne în lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor