LĂUTAR CU PLETE DALBE

 

 

-   Lăutar cu plete dalbe, tot mai tânăr îmi apari;

Dacă berea curge-n halbe la Matilda-n Grădinari.

Când mă uit în sânul ei,  tu mă urmăreşti, ţigane?

Din arcuş îţi ies scânteii, iar pe faţă ai broboane…

 

Văd în ochii tăi săgeți: mă urăşti, ce e cu tine!...

Înţeleg să mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu mine?

-   Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca nevastă;

Boierule, de-o răpeşti, mă arunc de la fereastră!

 

Am pierdut-o într-o noapte: un pariu nenorocit...

Iar crâșmarul, măi nepoate, zarurile-a măsluit.

-   Hei scripcare, nu mai cânți! Nu de asta te plătesc?

Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc!

 

A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea...

Bietul om plângea pe scripcă și din gură îngâna:

-   Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește, chinuiește:

O copilă am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!...

 

Chinului n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă...

Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă!

Pe scripcar nu l-am uitat, îmi apare-n gând mereu...

Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu.

 

                      POVESTEA LUI PRICHINDEL ȘI A MATILDEI

Această poveste, destul de tristă, s-a petrecut  în urmă cu peste 80 de ani în zona Văcăreștilor, GRĂDINARI, sub Dealul Piscului (locul unde în 1913  a văzut lumina zilei măiastra cântecului popular, MARIA TĂNASE), într-o cârciumă care purta numele „LA MANDRAVELA” (unde se distrau șuții, geambașii, chrigii, negustorii, etc. din romanul „GROAPA” de Eugen Barbu. Aici cânta Prichindel la scripcă, iar Matilda servea la masă clienții. Crâșmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat la o partidă de zaruri pe soțul Matildei, care era ciupit bine de aburii băuturii, și i-a luat nevasta. La „un pariu nenorocit” și-a pierdut nevasta, pe Matilda, care l-a rugat pe „conu GICU” să-l lase pe scripcarul Prichindel (ca pedeapsă pentru nesăbuinșa lui ) ca 

 să cânte în crâșmă. Cred că aveam în jur de 6 anișori când tata, ILIE VOICAN, mi l-a arătat în crâșmă pe nenea Prichindel care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia Prichindel. Matilda se iubea cu un avocățel pe care-l strigau mușterii „Gargară” (se dădea scriitor), dar când a auzit că Matilda a fost soția lui Prichindel... n-a mai călcat prin locul blestemat. Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care probabil se retrăsese din activitate și nu mai muncea la crâșma conului Gicu, fiindcă de foarte multe ori treceam prin fața cârciumioarei, când mergeam în Grădinari la nenea ION COANDĂ, tatăl mariei Tănase; vezi „Maria Tăpnase spune: iubește cât ești pe lume!” Sper ca această (romanță ce va fi cântată de baritonul Emil Matei la Crizantema de Aur de la Târgoviște, să se bucure de suces și să le amintească iubitorilor de romanțe cum se distrau și sufereau din iubire înaintașii noștri. Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu.

 

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor