Istorie
 La Belle Époque  a fost o perioadă efervescentă petrecută în Franţa şi Belgia  între 1871 şi începutul primului război mondial în 1914. Este semnificativă artelor pentru că însoţind a treia Republică Franceză şi idealurile sale epoca nouă radia pace, optimism, o nouă tehnologie şi descoperiri ştiinţifice care uimeau Europa. Pacea instalată în Paris a permis artelor şi meseriilor frumoase să înflorească şi să producă multe capodopere, în muzică, teatru, pictură şi sculptură. La Belle Époque a căpătat numele în retrospectiva generată de atrocităţile primului război mondial.  Notstalgia Europei pentru La Belle Époque se bazează pe prosperitatea şi pacea care au însoţit această bucăţică de istorie prolifică umanităţii. După două războaie devastatoare care au dus la distrugerea civilizaţiilor, La Belle Époque apare ca o oază, un timp stabil în care" la joie de vivre" era marcată de o nouă cultură, de o modă optimistă, veselă, spumoasa. Ea capătă o influenţă globală  iar instituţiile educaţionale, ştiinţifice şi medicale o îmbrăţişează  cu entuziasm.
Dar în fapt numai Parisul se bucura de noua realitate. Provincia franceză era subdezvoltată şi nu se bucura de minunile produse de "La Belle Époque". Afacerea Dreyfus, corupţia şi antisemitismul guvernului cât şi conflicte între guvern şi biserica Catolică preocupau anumiţi intelectuali care vedeau sfârşitul secolului 19 într-o lumină pesimistă. De prosperitatea erei se bucura o elită, burghezia Parisului, sau industriaşii de succes numiţi nouveau-riches (noii îmbogăţiţi). Cu timpul întreaga populaţie a Parisului a fost atrasă de mirajul vieţii bune. Cazinoul Parisului deschis în 1890 viza elita, pentru locuitorii mai puţini faimoşi distracţia era oferită de nenumărate cabarete, bistrouri şi cafenele în care se prezentau spectacole muzicale. 
Un Cabaret faimos,  Moulin Rouge, este deschis şi astăzi. Fete sumar îmbrăcate dansează şi cântă spre deliciul spectatorilor, Folies Bergère era un alt stabiliment faimos cu program similar.  Spectacolele burleşti, de dans şi pantomimă erau faimoase şi imitate în Europa şi apoi în Statele Unite. Era celebră  curtezana şi dansatoarea  de la Folie Bergere, Liane de Pougy. Alte dansatoare  faimoase din La Belle Époque  sunt  La Goulue and Jane Avril, celebrităţi Pariziene care pozau în posterele lui Toulouse - Lautrec devenite piese de muzeu. 
 În 1889 se deschide Expoziţia Mondială la umbra turnului metalic Eiffel construit special pentru acest eveniment. Era cel mai înalt monument al vremii şi devine imediat simbolul Parisului. În anul 1900 o altă expoziţie Universală permite baronului Haussmann renovarea străzilor Parisului producând artere largi, spaţii verzi şi o arhitectură eleganta, opulentă. Şi cartierele mărginaşe sunt pavate şi adaptate epocii de prosperitate. 
 Energia provenită de la arderea cărbunelui permitea creşterea fructelor şi a florilor în sere încălzite spre deliciul clasei sus-puse care beneficiază de orhidee şi fructe exotice în plină iarnă. Apare o modă extravagantă în care penele exotice, blănurile , genţile de lux sunt în centrul atenţiei caselor de modă. Iată cum moda haute couture, apare la Paris, stabilind o regulă globală: moda se va schimba acum anual. La Paris se deschid restaurante celebre ca de pildă Maxim splendid decorat, accesibil bogătanilor dornici să etaleze toalete după ultima modă. În schimb tineretul boem se instalează în cartierul Montmartre, cel plin cu cabarete şi case de toleranţă. 
 Bucătaria franceză stabileşte normele gurmanderiei Europene. La hotelul Ritz, un eminent bucătar, şeful Auguste Escoffier modernizează repertoarul culinar francez ducându-l la rafinament, stil şi o imbatabilă calitate. Va urma un restaurant similar la Londra care servea renumita Champagne, o băutură alcoolică , gazoasă, produsă natural în cavele franceze. Artiştii foloseau un spirt tare numit absint, citat de mulţi artişti al artei noi ca muză , tovarăş şi motiv de întâlnire în speluncile Europei.  În decoraţie apare Art Nouveau, un stil nou lipsit de agresiune sau geometrie severă, Opera Garnier construită în centrul Parisului foloseşte  la interior decoraţii de tip curvilin si culori pastelate. După 1850 se pun în funcţiune linii de tren care leagă centrul Franţei de localităţi de vacanţă că de exemplu Biarritz, Deauville, Vichy, Riviera Franceza. Trenurile erau riguros împărţite în vagoane elegante de clasa I-a pentru cei bogaţi şi simple , clasa a II-a, pentru populaţia de rând. 
 
 Stiinte şi tehnologii
 
 La Belle Époque se bucură de un progres fără precedent în tehnologii şi ştiinţe.  Revoluţia Industrială răspândeşte noi produse şi bunuri care fac viaţa mult mai interesantă . Automobile care circulau în linişte (marca Peugeot), roata pneumatică inventată de Michelin, bicicletele şi scuterul sunt invenţiile notorii epocii. Francezii patentează telefonul, telegraful, iar liniile electrice iluminau străzile în locul felinarelor cu gaz. Lămpile de neon sunt tot o invenţie franceză. Franţa devine liderul cinematografiei (prin fraţii Lumiere) care fac primele proiecţii mondiale. În aviaţie Franţa este în primul front al experimentului. Elicopterul este pus la punct de doi francezi, un prim zbor este inaugurat în 1907. Nu-l putem neglija pe bacteriologul Louis Pasteur care descoperă antibiotice şi un vaccin antirabic şi nici pe Marie Curie care primeşte premiul Nobel pentru fizică şi chimie. 
 
 Artele şi literatura
 
Van Gogh moare în 1890. Pictura sa mult timp neglijată devine faimoasă şi admirată internaţional. Apar post impresioniştii, Nabis. Simboliştii , Fauviştii şi primii Modernişti. Între 1900-1914 expresionismul francez este studiat de germani şi practicat intens la Vienna în Austria. Apar lucrări timpurii în cubism iar arta abstractă, cândva hulită, pătrunde în saloanele de pictură . Celebrul metro al Parisului este decorat cu staţii în stilul Art Deco. O listă incompletă a artiştilor Belle Époque ar fi compusă din : Odilon Redon, Maurice Denis, Pierre Bonnard, Édouard Vuillard, Paul Gauguin, Henri Matisse, Émile Bernard, Henri Rousseau, Henri de Toulouse-Lautrec  şi tânărul  Pablo Picasso. În sculptură este faimos Auguste Rodin. 
Impresionismul se instalase cu mult timp înainte de La Belle Epoque. Era privit cu scepticism de Academia de arte a Parisului care promova clasicismul şi naturalismul pe când impresionismul era tratat ca o artă avangardistă şi până în 1860  practic neluat în seamă. Şi totuşi Artele noi îşi fac loc prin aderenţa la stil a unor pictori ca Bouguereau în Franţa sau Waterhouse în Anglia. Un curent nou invita la pictură în aer liber, aşa apare celebra şcoală de la Barbizon. Arta nouă se împrăştie treptat în Europa acoperind un spaţiu vast de la Latvia şi până în Ungaria sau Spania spre vest. Literatura a fost influenţată şi se produc culmi în naturalism şi realism. Maupassant şi Emile Zola  pun bazele tranziţiei de la realism la modernism care din 1890 cucereşte întreaga Europă. O capodoperă a modernismului este "În căutarea timpului pierdut" de Marcel Proust, lucrare complexă,  finisata în 1909. În Germania vom găsi pe Thomas Mann care devine unul din cei mai mari scriitori ai secolului. O pleiadă de talentaţi scriitori francezi că de exemplu Colette, Andre Gide, Anatole France, Paul Bourget etc cimentează simbolismul dar şi mişcarea decadentă în literatura Franceză. Poezia trece în mâna simboliştilor ca Baudelaire, care cu " Florile Răului" setează un nou stil poetic rivalizat doar de Verlaine şi Rimbaud, cei doi "copii teribili ai Franţei". Rimbaud are curajul de a scrie primele poeme în vers alb, iar Mallarme abordează trucuri tipografice cât şi versul alb anticipând dadaismul. Apollinaire descoperă picto poezia sau caligramele care vor face deliciul tinerei generaţii. În teatru vom găsi farse uşoare, cabaret, însoţite de un decor şi costume care şocau spectatorul prin conţinutul sexual explicit. În muzică, 5-6 compozitor fac experimente cu o muzică modernă îndrăzneaţă. Trebuie amintiţi: Stravinsky, Satie, Debussy, Massenet, Faure, Saint-Saens şi elevul său Ravel. 
 
La Belle Époque este curmată brusc de izbucnirea primului război mondial in 1914. Mulţi tineri sunt înrolaţi, atenţia publică este deviată la veştile de pe front şi catastrofa care a urmat. Dar ecourile acestei perioade fericite în istoria artelor au lăsat amprente puternice în conştiinţa generaţiilor care au preluat ştafeta esteticii şi au continuat munca predecesorilor adânc în secolul XX. 
 
 Adrian Grauenfels
2014
 
  
 
 

 

Vizualizări: 2472

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 10, 2014 la 7:24pm

Multumescc Fulvia ! Celor care viziteaza orasul Praga recomand muzeul dedicat Artei Deco cat si nenumarate imobile aflate in centru orasului decorate in cel mai pur stil Art Nouveau.

Comentariu publicat de Constantin Dehelean pe Februarie 10, 2014 la 11:11am

Excelent!. Un text de publicistică culturală, bine documentat și curat ca limbaj.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 10, 2014 la 8:26am

Multumesc Dominique, imi face multa placere sa impart cu voi fragmente din arta si literatura care ne-a modelat si pe noi , in Romania.

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Februarie 10, 2014 la 1:09am

Deși m-am obișnuit cu postarile tale, nu mă pot abține să nu -ti spun : super material!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor