Fara gand, fara vointa zac, 
la cumpana dintre apoi si acum, 
intepenita intr-o umbra de copac, 
undeva la o margine de drum. 
Tipa cocori sub ceruri rasturnate 
visand rasarituri in ganduri alterate, 
sa stau nu pot, sa plec nu ma-ndemn, 
si caut nimic sau poate un semn. 
obosita de oboseala din mine, 
orchestra nu mai vine. 
Serpi de argint mocnesc in trupul de fum, 
devorati de corbii mei infometati de drum, 
un dans nebun ma duce, ma poarta, 
vietii nu-i mai sunt amanta..

Vizualizări: 62

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor