La drum unde licuricii urma-si lasa.

 Mi-am inchis Inima intr-un dulap plin cu regrete ca sa o inraiesc. Am tinut-o 17 ani acolo pana a inceput sa miroasa a brad si a uitare. Si Sufletul am incercat sa-l arunc in Iad, dar a inventat o limita, o lege sau ceva infinit cu care s-a prins de un gutui. Cateodata se dezbraca de hainele incomode ale metaforelor si-l las sa danseze lasciv in bratele moleculelor de oxigen, pana se pierde de mine. Dar se intoarce dimineata, mirosind a cafea si a Toamna. O data pe luna cumpar 3 biscuiti si-o calimara de cerneala de la o librarie care miroase a ceai negru, si dupa-amiaza imi silesc Sufletul sa bea cum se cuvine dintr-o cescuta de portelan chinezesc.
Noaptea cutreier strazile cu cenusa pe buze si cu gandurile descusute de mainile nepricepute ale taximetristilor. In pumni imi sugrum inima pana ce i se scurg bataile pe asfalt si se amesteca cu pasii trecatorilor.
Mi-am incorsetat Fericirea cu cancer pentru ultima data.   [ http://citylights.blogspot.ro/ ] 

Vizualizări: 439

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor