La Galeriile Municipale - Iarna în pictura ieşeană contemporană

Artele au reuşit să convertească un eveniment astral – iarna, într-un fapt de civilizaţie cu puternice rezonanţe artistice. Poeţii, muzicienii şi pictorii, şi nu numai, au dat iernii conotaţii umaniste. Chiar dacă aceasta este, uneori, sau in unele zone, plină de capricii, cauzând chiar suferinţe dramatice, artişii cu imaginaţia lor aprinsă au reuşit s-o „încălzească” şi s-o îmblânzească, s-o drapeze în straie atractive şi chiar frumoase.Toată suflarea omenească, de la cei mici la cei de vârsta senectuţii, o primeşte ca pe un oaspete dorit. Poeţii şi muzicienii i-au subliniat mai ales partea spectaculoasă – sublimul matematic, cum sublinia Im. Kant, ceea ce copleşeşte ca proporţie şi forţă. Vasile Alecsandri folosea metafore de neuitat ca: ger amar, câmp asemuit cu un lan de diamante, văzduhul scânteietor, fulgii sunt ca fluturii albi etc. Eminescu, Coşbuc, O.Goga, G. Bacovia au făcut şi alte descrieri pline de farmec. Mai aproape de noi, Otilia Cazimir descrie iarna ca pe o babă care intră în sat cu cojoc de căpătat, cu năframă de furat, şi când suflă-n pumnii reci scoate pâcla pe poteci, iar pe fund de văi destramă neguri vinete de scamă.
*
Poeţii moderni din zilele noastre, mai ales cei înclinaţi spre elegiac, precum Valentina Becart, folosesc metafore ca viscol ancestral, suflete albe, nori de gânduri ninse,străluciri de gheaţă, iubirea-suflet de zăpadă etc. Pictura şi Poezia, asadar, converg în construcţia unei imagistici a iernii cu înalt potenţial liric.
Pictorii români, între care un loc de frunte îl ocupă cu demnitate cei din Iaşi, au conferit iernii o importanţă aparte: se poate vorbi de o cultură şi o civilizaţie a iernii care au generat o pictură a iernii, chiar o picto-poezie. Căci aşa cum spunea cândva arhitectul G.M. Cantacuzino „ Iaşiul a rămas a structură latină a gândului românesc, o temă gata de a lua orice dezvoltare măiastră , un potenţial imens de energie şi imaginaţie, un templu al gândului şi al artei...” De aceea Iernile aşezate pe pânzele ieşenilor, prezenţi în această expoziţie: Victor Mihăilescu-Craiu, Dan Hatmanu, Adrian Podoleanu, Liviu Suhar, Bogdan Bârleanu, Dimitrie Gavrilean, Corneliu Ionescu, Nicolae Constantin, Constantin Tofan, Gabrel Baban, Eugen Mircea, Gheorghe Maftei, Nicolae Suciu şi Dagoş Gavrilean, extrase din diferite colecţii şi aduse la galeriile municipale, au ca principal atribut un lirism moldav cu adânci rădăcini în ginta latină, temperamentul slav şi misterul germanic.
*
Iarna cu aspect stihinic şi „barbar” de tip siberian lipseşte cu desăvârşire din discursul plastic al ieşenilor, în locul ei făcându-şi loc o iarnă blândă, prielnică activităţilor umane de interior: sărbătorilor de iarnă cu cortegiul lor de ritualuri şi obiceiuri (laice şi religioase), şezătorilor şi clăcilor în lumea satelor, creşterii animalelor. Intre acestea intrând şi pregătirile pentru sezonul primăverii şi nu în ultimul rând horele, cântecele şi dansurile din sărbători. Compoziţilile plastice cu acest subiect cuprind elementele invocate, la care se adaugă casele de locuit cu curtea şi acareturile gospodăriile, grădinile, căile de acces, bisericile etc. Toate aceste elemente extraestetice, reunite cu meşteşug artistic pe baza unor reguli academice de compoziţie, conduc la conturarea unei ierni – concept, a unei ierni artistice model, diferită stilistic la fiecare artist. Iernile din această suită sunt în cea mai mare parte parte expresia influenţei arhivei sentimentale pe care a pastrat-o artistul în sufletul său din copilărie.
*
Victor Mihăilescu- Craiu poet neîntrecut al peisajelor autumnale şi hibernale, reuşeşte să treacă uşor de la policromia toamnei la aparenta monotonie a „culorilor de iarnă” în care pune accentul pe o multitudine de nuanţe şi refexii care presupun o mare şi rafinată sensibilitate artistică. Iernile sale conduc la o magie a atmosferei , unde culoarea unui alb material aşternut peste case şi arbori serpentinaţi se caracterizează prin puritate şi delicateţe. Totul dă senzaţia unei existenţe în repaus absolut. Iernile lui Dan Hatmanu – peisaje citadine ieşene - construite cu măiestrie într-o compoziţie cromatică cu bogate valenţe lirice, prin umbrele de o discreţie aproape imperceptibilă, sugerează o anumită tensiune dramatică cu geneză barocă de tip flamand sau caravagesc. Frumosul rezultă din această tensiune dramatică în care actualul şi posibilul se împletesc şi se potenţează reciporoc. Adrian Podoleanu, artistul care nu a făcut risipă de culori, a dat picturii prin delicatele sale griuri argintii, suavitate, rafinament şi puritate. Contururile corporale dau senzaţia de levitaţie, iar griurile saturate cu fotoni conduc la o peisagistică de iarnă de factură suprarealistă.
Mai aproape de tuşa suprarealistă vor fi iernile propuse de Constantin Tofan şi Bogdan Bârleanu, fiecare în stilul său. Prin tatonări semantice cerul violet al lui Tofan ar putea fi gerul violet al lui Bacovia. Prin compoziţie şi culori se accentuează într-o notă poetică asprimea iernilor. Bogdan Bârleanu ne face părtaşi la o iarnă de atmosferă, o iarnă în care identitatea cromatică lucrurilor nu este anulată, Schematizate şi reduse proporţiomal,lucrurile îşi cer dreptul la fiinţare, iar policromia contrastantă cu albul imaculat subliniază ideea.
*
Corneliu Ionescu, Gheorghe Maftei, Dragoş Gavrilean şi Nicolae Constantin, fiecare în stilul său, aduc în expoziţie note personale învecinate ca viziune şi manieră de compoziţie. Primii trei apelează la o gamă de portrete cae simbolizează în pictură datini şi obiceiuri de iarnă, laice şi religioase. Acestea conferă farmec şi identitate culturală iernii, fac din iarnă un anotimp viu în care civilizaţia se dinamizează pe un alt sistem de valori. Nicolae Constantin operează într-o schemă clasică în planuri largi apropiate de modalităţile expresioniste. Iernile sale au un rafinament care se bazează pe transfigurări in care formele şi culorile se apropie de orfismul cubist, fără să ajungă la esenţializări incognoscibile. Aproximativ în acelaşi areal semantic se situează şi iarna lui Dimitrie Gavrilean, un pictor cu bogate trăiri de simbolistică folclorică, descifrabile într-o cheie filosofică. Iarna sa are bogate conotaţii de fanteziae populară bucovineană. Cerbul din primul plan simbolizează în plină iarnă ciclul înnoirilor, al reînvierii.
*
Liviu Suhar, Eugen Mircea, Gabrel Baban, Nicolae Suciu şi Dragoş Gavrilean aduc în simezele expoziţiei compoziţii în care muzica şi poezia frizează aspecte ale civilizaţiei româneşti: ciclul ierni bucovinene, de Liviu Suhar, prin ineditul aranjamentului cromatic şi al solarităţii imaginii crează efecte optimiste de bucurie. La fel, peisajele de iarnă transilvană construite într-un registru cromatic specific polivalent de Eugen Mircea, aduc în prim plan parfumul istoric al Sighişoarei. Tematica de iarnă abordată de grupul menţionat mai sus, unii nemai fiind printre noi, nu epuizează, desigur, tema . Mai sunt şi alţi pictori valoroşi de anotimp hibernal care au viziuni demne de cunoscut şi gustat de exigentul public ieşean, şi acest lucru va fi posibil la timpul potrivit.
Ieşenii mai pot vizita bogata şi valoroasa expoziţia de la Galeriile Municipale – Pasaj hala Centrală cu iernile pictorilor ieşeni, din grupul celor mai cunoscuţi, până în 18 ianuarie 2014.

Prof. Mihai Păstrăguş

Articol- comentariu publicat in Ziarul de Iasi nr.1/6883/4 ianuarie 2014

Vizualizări: 404

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de valentina pe Ianuarie 7, 2014 la 8:44pm

Domnule Benoni Todica,

mulţumim pentru aprecieri.

minunate gânduri,

valentina

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor