La multi ani ! Stela Popescu, sarbatori departe de casa

Marea actrita a acceptat sa ne vorbeasca in prag de Sarbatori, in exclusivitate, despre brad, cozonaci si atmosfera specifica acestei perioade. Dar am ajuns sa vorbim si despre actorie, copilarie, familie si barbatul vietii ei - regretatul Puiu Maximilian.

Cum va pregatiti pentru sarbatorile care se apropie?


O sa ti se para foarte ciudat, dar tocmai anul acesta nu ma pregatesc pentru Sarbatori, pentru ca plec intr-un turneu cu Opera Comica pentru copii, in Canada. Imi face mare placere sa plec in Canada, am prieteni acolo, plec cu un spectacol deosebit, cu "Chirita", pe care ni l-au cerut, iar asta e o bucurie. Insa, imi pare rau, ca nu pot sa fac bradul de Craciun. Plec pe 17 si ma intorc pe 3, deci nu are niciun sens.

Pentru mine sarbatoarea Craciunului a fost cea mai frumoasa sarbatoare pana acum 11 ani cand s-a prapadit Puisor. Acela a fost un Craciun ingrozitor, mai ales ca i-am promis ca vom apuca sa facem pomul de Craciun acasa si nu s-a mai putut. A murit exact cu 10 zile inainte. Sunt groaznice ultimele clipe ale omului sau oamenilor care-ti sunt dragi. Mai bine esti plecat in lume si regreti toata viata ca nu ai fost de fata. Este sinistru. Cu toate astea, regret ca nu sunt acasa, pentru ca aveam, in fiecare an, obiceiul sa facem pom de Craciun si in fiecare an invitam prietenii la noi acasa. Craciunul se facea intotdeauna la noi acasa. Lui Puisor ii placea sa vada pomul, il faceam inainte cu cateva zile si stateam si-l admiram. Totdeauna am avut cadouri pentru prieteni, pachete sub pom, este un ritual al sarbatorilor care-ti da o stare de fericire, de bucurie.

"Vin acasa si sunt tot singura, uneori imi e foarte greu”

Aveti traditii sau obiceiuri pe care le pastrati din copilarie?


Nu, eu am avut o copilarie destul de speciala. Noi ne-am refugiat din Basarabia cand eu aveam 8 ani, iar pe tata l-au deportat cand eu aveam 5 ani, deci toata copilaria mea a fost intre doua drumuri. Intai pentru ca l-au luat pe tata, l-au dus direct la Vladivostock. Pe urma, pentru ca am plecat noi in Romania cu o ladita cu 2 furculite, doua perne, doua cutite si doua bluze. Pana ne-am stabilit, pana s-au asezat lucrurile... a fost un val-vartej pentru ca au vrut sa ne duca inapoi in Basarabia... Evident ca nu ne duceau in Basarabia, pentru ca tata era deportat, ne duceau in cine stie ce loc. Am avut o copilarie foarte agitata si mama nu a apucat sa-mi faca pom de Craciun. Imi spunea: "Ei lasa, ca Mos Craciun vine ca sa-ti cumpere ce-ti trebuie tie. Iti trebuie ciorapi, iti trebuie bluze, iti trebuie pantalonasi...".

Obiceiul acesta l-am luat mult mai tarziu, cand deja m-am maturizat, dupa ce am terminat facultatea, m-am casatorit si atunci, dintr-o data, starea asta din familie iti impune sa tii seama de anumite obiceiuri, de anumite lucruri care sunt foarte folositoare familiei.

Acum fac in continuare pomul de Craciun, insa, sigur, ca acum este trist pentru mine. Stii cum e? Viata nu sterge, calca. Lucrurile nu se uita niciodata. De exemplu, dupa o zi in care am fost foarte vesela, toata lumea a fost draguta cu mine, am lucrat, vin acasa si sunt tot singura, uneori imi e foarte greu. Dar, asta este, viata merge mai departe. Fac pom de Craciun si gatesc bunatati.

Ce obisnuiti sa gatiti in aceasta perioada?


Gatesc ciolan la cuptor cu varza calita sau cartofi unguresti cu ceafa. Deci, fac mancaruri foarte satioase si aici ar trebui sa ma certi. Eu fac mancarurile gustoase, picante. Mie imi place mancarea romaneasca, poate tocmai pentru ca este asa de zdravana, insa mai sunt oameni care mananca foarte putin: o cescuta de consome sau pun intr-o farfurie mare o bucatica mica de ceva si pe putina maioneza mai toarca un carnacior - o urma de ceva pe langa (rade). Eu sunt mancacioasa si de aceea imi place mancarea consistenta, picanta si buna. Asta nu inseamna ca nu fac si lucruri mai speciale, am invatat pentru ca am umblat in toata lumea. Calatorind, inveti foarte multe lucruri si retete si obiceiuri si iti vine sa le pui in practica aici, cand iti vin prietenii in vizita. De exemplu, eu am din Australia, primita cadou, o fata de masa splendida, japoneza, care in fiecare colt are un fel de buzunaras facut din acelasi material, unde se pun betele clasice cu care se mananca. Sigur ca imi vine cateodata sa fac acasa un fel de masa japoneza cu creveti, cu coada de langusta, cu legume. Numai ca nu prea am timp. Este ca la teatru, este un fel de spectacol sa pregatesti o asemenea masa pentru 4 - 6 persoane, iti ia timp. Eu cum sunt - Doamne ajuta! - tot timpul foarte ocupata, imi e mai greu.


Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor