O altà noapte/dimineatà cànd scriem istoria care nu este.

Probabil cà poetii scriu pentru cà nu pot plànge.

O noapte/dimineatà cànd singurul lucru pe care il avem in comun cu Dumnezeu este poate faptul cà niciunuia nu ii este fricà de singuràtate.

O altà noapte/dimineatà cànd FRICA (un animal fluid sau poate o pasàre de sticlà) ne tine in gheare suspendati deasupra REALITATII (groapa comunà/groapa cu lei impàiati) in care cad zilnic cuvintele incercànd disperate sà ne exprime.

DAR COCORII UNDE SE DUC CAND SE DUC ?

Geometria si morala se scurg pe acoperisul oxidat al existentei.

O ploaie sleità care nu se mai poate exprima pe sine.

Nur ein Gebot gildt dir: sei rein (!!!)

Cineva incearcà sà adune cuvintele intr-o simfonie care poate dàràma zidurile cetàtii.

O spaimà atavicà de INEXISTENTA.

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Floryana Turculeanu pe August 9, 2011 la 9:57am

 "Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea si ce usoara trebuie sa fie ultima!

...filozofia este meditatia poetica a nefericirii" E. Cioran

Comentariu publicat de ana ardeleanu pe Iunie 27, 2011 la 1:07pm

" probabil că poeţii scriu pentru că nu pot plânge " un poem cu multe imagini şi idei memorabile.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor