Prin aerul fraged
coboară răcoroasa ploaie
aşteptată cu dinţi de lapte
în ierburi unde cântă roua
şi lumina alungă curcubeul
dincolo de arcul subţire al orizontului.

Simt o căldură în palme,
sub piele nervii stau drepţi
la trecerea femeii printre flori
într-o grădină de vise.

Ziua se opreşte la amiază,
se odihneşte,
timpul face tălpi de argint
şi păşeşte prin umbre străine.

Mai mult ca nisipul
nu găseşte deşertul şi se pietrifică,
dar pietrele vorbesc
şi am să scriu ce spun
cu tărie
în numele lor aici.

Vizualizări: 3

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor