- E ziua lungă, iarba crește grasă

La umbra merilor cu fruct oprit,

Simt un colind îndepărtat de coasă,

Dar mai am timp până la asfințit

 

Să te așez pe covorașul moale

Țesut cu flori de câmp de gâze mici

Să-ți las pe buze câteva vocale,

Iar tu să taci, nimic să nu-mi explicit.

 

Lăsându-mă purtat în zbor de vrajă

Să mușc cu sete oarbă dintr-un sfârc

Și ostoit s-adorm răpus. De strajă

Să facă până îmi revin un stârc.

 

- Să priponim c-un fir de iasomie

De inimile noastre primii zori,

Când mă dezbraci de temeri și de ie

Prin sita genei mele să măsori

 

Cât am dorit să simt această oră,

Când coasa-n iarbă geme a descânt,

Iar trupul tău deasupra mă imploră

Să-i fiu și foc, și apă, și pământ.

 

Miroase-a fân și-a rouă neatinsă,

Pe-altarul ăstui cer am fost a ta

Și am gustat plăcerea interzisă

Sub floarea unui măr ce ne-ascundea.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor