Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,

Doamne, eu sunt cel mai păcătos

Că după sfântul Tău supliciu

Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu

 

La vreme de Calvar eram alături

Cu fariseii, cerşetorii, alte pături

Ce Te huleau parcă ieşiţi din minţi,

Cum fiii-i persecută pe Părinţi

 

Când universul şi-a fost frânt o roată

Am strigat şi eu cu-această gloată:

Crucificaţi-L pe Iisus

Căci gloria Lui astăzi a apus!

 

Voiau şi ei, voiam şi eu

Să-L omorâm pe Dumnezeu

Izvorul cel de-viaţă-dătător

De-atuncea plâng şi mă-nfior!

 

Mă tângui, Te caut întruna

Inima-mi suspină precum struna

Care-a rămas atâta: cu o coardă

Tu Doamne ai iertat această hoardă!

 

Dar am aflat de învierea-Ţi sfântă

Ca un cuţit ce lama şi-o împlântă

În carnea noastră plină de păcat

Când toţi rosteau: Iisus a înviat!

 

Azi Îţi ofer în suflet adăpost

Că nu mai sunt acel care am fost

Acceptă-mă oricât de nefiresc

Tot restul vieţii voi să Te slujesc!

 

Te-am supărat şi mă-nspăimânt

Că văd şi astăzi Sângele Tău Sfânt

Cum picură din ceruri pe destine

Şi-mi este tare, tare dor de Tine!

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor