Chipul meu încape într-o meditație,
surâsul tău - în sfere de ceară,
dealurile pasc ierburi nebune…

Hei, pustnic grăbit,
împrumută-mi lanțurile tale,
în seara asta vor avea câteva grame-lumină mai mult!
Îmi porți în ochi inima ca un descântec,
leacuri vulcanice
împletesc fulgere în pieptul tău,
ai lăsat ceasul pe bolta stâncilor….

Și nu regreta că ai împărțit cu mine
un vis otrăvit,
am pierdut un ocean, mai avem o pădure,
punctele cardinale nu par atât de negre,
ai curaj să mă strigi într-un zbor?

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gina Zaharia pe Octombrie 17, 2011 la 9:15pm
Marius, pe inima nopții s-au adunat lanțuri de peste zi. Mulțumesc de  semn. Seară frumoasă!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 17, 2011 la 9:06pm
am pierdut un ocean, mai avem o pădure, dar ai lăsat ceasul pe bolta stâncilor…. porți în ochi inima ca un descântec si surâsul tău - în sfere de ceară, chipul meu încape într-o... meditație

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor