Lansare de carte

Joi, 24 Octombrie 2013 , ora 18.00
 
Bookmark and Share
Joi, 24 octombrie 2013, ora 18.00
În Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române
(Bd. Dacia nr. 12, Sect. 1 Bucureşti)
Theodor RĂPAN
 FIIND
365 + 1Iconosonete
Cu ilustraţii din CESARE RIPA - „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA
(Padova, 1625), Bucureşti, Editura Semne, 2013, 784 pag.
Un volum unic prin formă,  prin conţinutul şi realizarea artistică.
Este „o nouă carte – mărturiseşte în colofon autorul ei, poetul Theodor Răpan –pe care o dărui astăzi, conştient că lucrul cel mai important nu este volumul în sine, ci sentimentele pe care le-ar putea trezi celor ce îl vor citi!”
Până aici, Calea Poeziei lui Theodor Răpan a străbătut mai bine de 40 de ani, trăiţi  discret, sensibil,  haric,  în 17 volume tipărite. Cine este Poetul?
THEODOR RĂPAN: născut la 4 iulie 1954, în comuna Balaci, judeţul Teleorman. Fiu de învăţător. Absolvent al Facultăţii de Drept – Secţia Juridică, Universitatea Bucureşti. Atestat ca ziarist profesionist. Poet şi publicist. Membru stagiar al Filialei Bucureşti – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (2010).
ACTIVITATE LITERARĂ
Debut publicistic: 1970, în ziarul Teleormanul literar Debut editorial: 1975, Editura „Albatros” (HOHOTUL APELOR –  Caietul debutanţilor) ∙Cărţi apăruteHOHOTUL APELOR (Editura „Albatros”, în Caietul debutanţilor, 1975) ∙PRIVIND ÎN OCHII PATRIEI (Editura „Cartea  Românească”, redactor de carte – Mircea Ciobanu/comentat de Nichita Stănescu pe coperta a patra, 1986)  ∙AŞA CUM SUNT (Editura „Eminescu”, redactor de carte – Nelu Oancea, 1989) ∙HOTARUL DE FOC (Editura „Europa” – Craiova, cu prezentări de Nichita Stănescu şi Gheorghe Tomozei, 1991) ∙LA UMBRA CUVÂNTULUI (Editura „Semne”, 1995) ∙SCHIMBAREA LA FAŢĂ(Editura „Semne”, 2001) ∙TAURUL LUI FALARIS –  MĂRTURISITORUL – Jurnal de poet (Editura „Semne”, 2003) ∙MUZEUL DE PĂSTRĂVI – SCRISORI DIN LAZARET (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2004) ∙POŞTALIONUL DE SEARĂ – FILE DIN JURNALUL UNUI HERUVIM (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2005) ∙DINCOLO DE TĂCERE – Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2009) ∙DANSUL INOROGULUI ELOGIUL MELANHOLIEI(Editura „Semne”, cu ilustraţii de Aurora-Speranţa Cernitu, 2010) ∙EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI – Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustraţii de Damian Petrescu, 2010) ∙EVANGHELIA CERULUI ZODII DE POET(Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011) ∙EVANGHELIA TĂCERII SOLILOCVII(Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011) ∙EVANGHELIA APOCALIPSEI – EPIFANII(Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2012) ∙TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII (Editura „Tipo Moldova”, Colecţia OPERA OMNIA, Poezie contemporană, 2013).
***
FIIND 365 + 1 Iconosonete este o călătorie prin labirintul Poeziei, al eului creator, o construcţie singulară, pe care nu o poţi înţelege şi aprecia la justa ei valoare dacă nu ai străbătut, cu atenţie deosebită, cel puţin o dată, traseul Sonetului universal.
Cunoaşterea de sine, în cazul de faţă, conduce la unificarea celor două ,,eu”-uri divergente adesea – iubirea sacră şi raţiunea profană – sub acelaşi acoperiş al fiinţei umane.
Retorica vocii interioare se dezvoltă prin contrapuneri de trecut şi prezent, prin alternări între un punct final şi pragul unui alt început, care se bazează pe virtuţile verbului poetic  şi ale metaforei.
Constantă rămâne statornicia în idealul căutării deplinului înţeles, în alcătuirile complexului univers uman, „între eros şi thanatos”.
Pulsaţiile versurilor sunt viaţă din propria-i viaţă, căci, în esenţă, litera spiritului este cea care lucrează fiinţa, între meşteşug şi inspiraţie, într-un spaţiu al eterogenului şi al inepuizabilului.
 Lirice şi profund reflexive, cele 365 de Iconosonete, la care se adaugă ,,bisectul" (fiecare zi din an are sonetul ei), sunt, de fapt, reflectarea în oglindă a Poesiei, a chipului Poetului.
Arhitectura cărţii este concepută în binecunoscutul stil răpanian, o construcţie laborioasă, ale cărei simboluri nu sunt gândite ca semne, ci ca prezenţe efective ale Daimonului creativ. Cele 12 părţi, organizate pe  anotimpuri, luni, zile,  cu ilustraţii din Cesare Ripa, „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA" (Padova, 1625) –tot atâtea reproduse câte sonete –, sunt precedate de un motto sugestiv: „M-am trezit fiind, voi aţipi nefiind!" (Nichita Stănescu).
Denumirea populară a fiecărei luni este însoţită de un titlu sugestiv, exprimând singularul şi miraculosul imaginilor artistice, dar si profunzimea gândirii creatoare: I. Gerar. Taina lăuntrului; II. Făurar. Cămaşa lui Nessus; III. Mărţişor. Scrisori din Amalthea; IV. Prier. PascaliaV. Florar. Sonete în aqua forte. VI. Cireşar. Lacrimi de basileuVII. Cuptor. Ars amandiVIII. Gustar. Fructul oprit; IX. Răpciune. Lampa lui AladinX. Brumărel. Orb în lumină; XI.Brumar. Evlavii; XII. Undrea. Acatistul Iubiriişi…  Sonetul bisect.
„Fiind ecou nespuselor cuvinte” nu este numai versul iniţial, care deschide cartea, ci şi cheia înţelegerii mesajului, aflat în ordinea şi ordonarea formei verbale şi a celor nominale, ce numesc pe rând stări, sentimente, trăiri existenţiale, tipice pentru sensibilitatea şi rostirea ce au să devină atributele constante ale creatorului. Forma fixă a celor 365 + 1 sonete este învelişul unei întregi filosofii a feţelor iubirii, din perspectiva a două planuri: unul al eului liric, cel care comunică şi se comunică, iar al doilea, al „măştilor” unor adevăruri fundamentale, precum rostirea şi tăcerea, ca forme de cunoaştere.
Imagine transfigurată în metaforă a Creatorului care se clădeşte şi se zideşte prin vers,Iconosonetele surprind cronologia, trăirile ce au structurat destinul poetului de-a lungul existenţei marcate de receptarea subiectivă a existenţei, căci Poesia presupune fiinţarea însăşi, întoarcerea continuă către sine: „Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Ţărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!
Gravurile lui Cesare Ripa, complexe prin tematică şi tehnică, într-o îmbinare de o desăvârşire rar atinsă în istoria genului, exprimă o sinteză a principalelor valori estetice şi axiologice de care artistul a fost legat pe parcursul întregii sale activităţi, care, şi peste sute de ani, îşi păstrează prospeţimea, dovadă consonanţa deplină cu flexibilitatea armonioasă a sonetelor răpaniene. 
Concepţia, viziunea, structura, compoziţia cărţii au (şi în funcţie de unghiul de percepţie al cititorului) forţa de a reîncarna şi exprima oricare dintre formele înalte ale Creaţiei, într-un stil original, inconfundabil.
Pe acest drum am convingerea că se cuvine să ne îndreptăm în receptarea şi valorizarea liricii în care Sonetul străvechimii, ca poezie cu formă fixă, dobândeşte noutate şi prospeţime la Theodor Răpan.
      Prof. dr. NICOLETA MILEA

Vizualizări: 248

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Mai 2, 2014 la 11:33am

O exegeză doctă, pe calibrul exegetului!...Felicitări!... Gheorghe Apetroae Sibiu 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor