de multe ori mă trezesc că
nu mă mai încape tăcerea pur şi
simplu nu mai intră pe mine ba
chiar se chinuie să iasă pe undeva şi
să se scalde într-o apă mai rece.
aşa a fost la şcoală odată
n-am mai ştiut ce să spun
visam la toate cărţile necitite începusem
să rânjesc ca o măgăriţă
împieliţată şi aveam doar
crezul greierilor în buzunar
îmi venea să înghit creta că
tot plănuisem să încerc absolut
absolut orice
dar nu m-am ales decât cu
alexandra, ai nişte mâini tare reci
şi eu nici măcar nu eram aşa de
sinceră.
şi alteori mă trezesc cu miros de
pat nefăcut în nări are ceva dintr-un
zâmbet de iepuraş asta
m-a făcut şi pe mine să zâmbesc
recunosc dar
tot nu mă ajută cu nimic în
treaba asta cu paturile
le simt înghesuite în mine în
viscere şi aş vrea să le dau boschetarilor
am încercat am încercat încă
încerc.
totuşi, mă opreşte de fiecare dată
un ceas, cred, în sfârşit, nu
ştiu face tic tac tic deci
bănuiesc că-i un ceas îmi vine să iau în braţe
toată alfalfa de pe lume şi să arunc cu
ea cât pot de aproape.
astăzi m-am hotărât am să
iau cei 400 de $ şi am să-i
arunc în şanţul în care a spus George. o să fie
mândru că mi-am amintit, o
să fie mândru, da.
o să mă simtă aşa de aproape
aproape înăuntrul lui ca şi cum
niciodată nu i-ar fi plăcut femeile.
plec. nu îmi iau nimic, plec şi-mi fac un cuib
din cozi de şoareci.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria