LIBER DE A TE IUBI DE IERI

[cavalerul ratacitor]

LIBER DE A TE IUBI DE IERI

vagabond
cu buzele desculțe
îmi îmbrăcasem bătaia pulsului dezordonat
lăsată peste hainele amintirilor 
păstrate în camera din capătul degetelor
la sfârșitul unui culoar de sub vise
din castelul de nisip ridicat într-o coastă de inimă 

să descifrez pașii lăsați pe aleile unei veri toride
înainte de rescrierea oamenilor
într-un spațiu mic și ordonat de haos
alergam bezmetic prin ploaia ce îți scria pe obraz
primele cuvinte cu cerneluri parfumate de liliac galben

oprit să te sărut într-o adâncitură de lumină
am lovit răsăritul cu o mâna de albastru 
apoi am legat orizontul cu funia unei iubiri violete

mi-am întins palmele să îți strâng stelele purpurii
născute de cineva în luncile inundate 
de cântecul greierilor-licurici
basme brodate cu scoici pe o lună portocalie

ca un nor dispărut într-o imagine de vise insomniace
devenisem copac înjunghiat de primăvară
undeva între ramuri cusute cu ițe invizibile de astru

acum îmi număr mugurii din vârful prelungirilor existenței
ascultând scheletul ce fredona o melodie 
din filamente subțiri de rădăcini încolțite deasupra mării
sub valurile ascunse într-o valiză ponosită
închisă cu un nod făcut dintr-o împletitură a zborului de fluturi

îmbrățișându-te 
am început să te citesc 
analfabet... 

jurnal de călătorie... 17 octombrie 2013

talpalaru mihaita