I. Libertatea vis-à-vis de onestitatea faţă de mine însumi


(Conştientizarea defectelor proprii – o cale spre libertatea interioară)

 

“I fought with my twin, that enemy within, 'til both of us fell by the way.” (Bob Dylan)

 

Am luptat cu geamănul meu, cu duşmanul din interiorul meu, până când amandoi am rămas prabuşiţi, fără vlagă, pe terasament. 

 

 

A nu fi onest faţă de mine însumi înseamnă a trăi in iluzie – şi aceasta în mod sigur nu are de a face cu starea de a fi liber.

Ce înseamnă aşadar onestitatea faţă de propria persoană?

Primul pas este să am puterea să mă văd şi să recunosc faţă de mine ca sunt aşa cum sunt – calităţi şi defecte, mai ales defectele.

Apoi ar fi etapa acceptării. Accept că am acest defect sau acela.

Un pas ulterior se referă la observare. Cum mă port atunci cand manifest acel defect ? (Ce gesturi exterioare am ? Ce stări sufleteşti am ? Cum sună vocea mea faţă de alte situaţii ? etc) Care sunt situaţiile-cadru care mă ajută să manifest acel defect ? (Pot să observ de multe ori că aceste situaţii au ceva asemănător, un şablon general comun.). Nu cumva manifest acel defect mult mai des decât aveam impresia şi în domenii de acţiune mult mai variate? (Orice defect are multe grade de subtilitate, şi până a ajunge la manifestări vizibile cu ochiul liber în lumea fizică, el îşi face apariţia sub diverse măşti în atitudini sufletesti, în gandire moartă, în şabloane de moralitate neinteriorizată. Uneori poate purta măşti luminoase, şi eu am impresia că manifest o virtute. Alteori  poartă măşti atât de murdare, încât am sentimentul unei vinovăţii paralizante – şi aceasta este o altă capcană în calea lui “a merge mai departe”)

Straduinţa de a observa în acest fel un defect deja mă conduce spre un grad mult mai mare de libertate, şi odată cu aceasta spre o gândire mai activă, spre o simţire mai curată şi mai acurată în conformitate cu firescul legilor universale, spre interiorizarea şi asumarea conştientă a principiilor morale.

Aşadar, cred mai degrabă în valabilitatea încercării de transformare conştientă a unui defect în altceva, decât în încercarea de a-l elimina forţat.

Ca atitudini forţate (nefireşti) văd atât ignorarea cât şi lupta încleştată.

Ignorarea unui defect aş putea să o aseamăn cu urmatoarea imagine de poveste: tânărul prinţ întâlneşte un tânăr balaur. Lipsit de experienţă, tânărul prinţ se sperie, totuşi îşi ia inima în dinţi şi reuşeste să închidă tânărul balaur într-o peşteră întunecată pe care o acoperă cu un bolovan. Vremea trece şi balaurul este uitat, dar într-un loc total neaşteptat şi într-un moment complet nepotrivit cu misiunea pe care o are de rezolvat în momentul respectiv prinţul, el întâlneşte faţă în faţă un balaur mult mai mare şi mai puternic, mai agil şi mai inteligent, 7 capete în loc de unul. Prinţul îi recunoaşte privirea, este aceeaşi. Doar că de data aceasta, ea este înşeptită. Să sperăm măcar că prinţul (reprezentat al spiritului uman căutator în basme), între timp a devenit mai înţelept.

Cealaltă atitudine forţată este lupta încleştată împotriva unui defect. Prin aceasta mă gândesc în special la încercarea de a acţiona împotriva lui dintr-o moraliate neconştientizată pe deplin, neinteriorizată, din moralitatea lui “aşa se face” sau “aşa trebuie”. Acest fel de luptă nu numai că seacă puterile de viaţă, dar adesea e şi zadarnic. Mai devreme sau mai târziu descoperim aşa cum Pavel a făcut-o: "căci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iaca ce fac!" (Romani 7:19). Cu o imagine de poveste, curajosul print s-a angajat deja în lupta efectivă cu balaurul. Prinţul este încrezător în forţele proprii şi în puterea binelui univesral. El luptă cu curaj, dar surprinzător, de îndată ce reuşeşte să reteze capul balaurului, din gâtul sângerând răsar 7 alte capete. Retezarea oricăruia din cele 7 capete conduce la apariţia altor 7, şi aşa mai departe. Găsiv-a oare prinţul dezlegarea corectă a şaradei în timp util?...

Cât despre mine, eu am găsit aşadar 4 moduri de reacţie la un defect propriu:

1. nici nu îl vad

2. îl văd dar îl ignor sperând să dispară de la sine

3. lupt activ împotriva lui fără să îl fi înteles

4. îl transform în altceva înţelegându-l

Se poate observa că gradul de libertate interioară creşte câte puţin cu fiecare din cele 4 atitudini.

Se poate ca în ceea ce priveşte un defect orbirea mea sa fie mai mare decât în cazul altuia.

Se poate să existe şi faze intermediare.

Nimic însă nu e iremediabil sau prea trist dacă am mereu în atenţie străduinţa de a mă trezi –  la mine, la lume, la întâmplări.

 

Alina Coroian, text scris in vara 2009

Vizualizări: 546

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Septembrie 10, 2011 la 4:48pm

nu  contează, am apreciat-o ,  am confundat cu altă postare anterioară și m-a făcut să debitez  păreri  despre niște lucruri care m-au supărat în context profesional determinându-mă să mă retrag dintr-o atmosferă care devenise irespirabilă.

ps confuzia se datorează ne-apariției postării pe adresa mea pe când răspunsul lui G.G.a intrat azi și eu am reacționat...cum s-a văzut.

Comentariu publicat de Coroian (Gainaru) Alina Dana pe Septembrie 10, 2011 la 2:31pm
ma scuzati pentru incultura dar ... "who the f**k is Alice ?" (G.G.)  :-))))
Comentariu publicat de dinu deleanu pe Septembrie 10, 2011 la 1:59pm

@ caterina scarlet - povestea lui G.G este inspirata,litera cu litera,dintr-o alta poveste a alinei coroian,si anume cea de mai sus

am zis sa va atrag atentia poate nu ati observat..

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Septembrie 10, 2011 la 12:58pm
povestea lui G.G. spune tot ce trebuie spus. nu e neapărat sugestivă raportat la tema generatoare, are arie de aplicabilitate mult mai extinsă se referă și la atitudinea ușor nepăsătoare de care unii dau dovadă când remarcă fapte nu reprobabile dar oricum rușinoase.în spitale se sparg semințe la camera de gardă sau în alte cabinete unde nu e activitate,pacienții umblă pe coridoare cu burțile goale și își plimbă cafelele prin fața cadrelor sanitare apoi cad la pat și cer tratament, nimeni nu se atinge de nimeni. nu se spun lucruri stupide dar prostia a devenit un tabu. dincolo de asta vin înțelepți cu bărbi la televizor și-o dau pe chestii înalt moralizatoare cu etică și estetică. dacă le-ar explica cineva frumos cum e cu educația și spiritul civic...sau ar pune bățul pe ei nu la propriu ci făcându-le și lor într-un fel ,, în sâc ,, poate ar pricepe mai bine.
Comentariu publicat de Coroian (Gainaru) Alina Dana pe August 30, 2011 la 6:04pm

Multumesc pentru atentie, Dinu.

 

Daca ar fi sa purtam o discutie pe aceasta tema am avea probabil multe puncte in care am fi de acord dar si multe puncte in care am incerca probabil sa intelegem mai mult din felul cum gandeste (diferit) celalalt. 

 

Da, unii numesc partea respectiva demon, altii balaur sau dragon, altii dublu, umbra etc.

 

Discutia ar putea deveni destul de complexa, si sincer nu stiu daca as avea rabdarea sa raspund la toate tipurile de comentarii care ar putea sa apara.

Probabil s-ar putea ridica si obiectia ca o astfel de discutie depaseste sfera pura a literaturii.

 

Mai jos pun totusi ceva care din punctul meu de vedere are foarte multa legatura cu subiectul - foarte posibil sa fie unul din punctele in care noi doi gandim foarte diferit.

 

Multumesc inca o data pentru popas.

 

Raphael - Arhanghelul Mihail

 

Comentariu publicat de dinu deleanu pe August 30, 2011 la 3:29pm

Tu te referi la 'defecte' eu insumez aceste defecte intr-un tot pe care il numesc demonul din noi,acel "TU" pe care la un moment dat,din necesitatea de adaptare,l-ai inchis in pestera inacceptarii

Din acel moment v-ati despartit,de o parte tu,om rational si adaptat de cealalta el - un fel de balaur inarmat cu forta bruta a afectivitatii - si cu ratiune(irationalitatea inconstientului este o iluzie,el lucreaza cu alte concepte dar logica exista).Diferenta dintre tine si el este de axiome.Pentru facilitarea acceptarii acestor axiome natura a inventat un catalizator interesant - iubirea parintilor generatoare de incredere.Dar care din pacate nu functioneaza intotdeauna.

Cu cat un om este mai puternic dpdv afectiv si rational cu atat conflictul dintre el si demonul lui este mai puternic si mai dramatic.

Implicatiile acestui mecanism al conflictului interior sunt diverse.Omul se poate transforma intr-un monstru,intr-un ratat(chiar daca numai afectiv)sau intr-un geniu functie de forta lui interioara si de situatiile catalizatoare din mediu.

Eu nu cred ca exista solutii general aplicabile la problema asta (Isus a venit cu o solutie foarte simpla si de efect : Dumnezeu este un parinte iubitor care ne iarta(accepta) pe toti) dar,in ultima instanta,felul in care ne purtam crucea si ne obtinem (sau nu ne obtinem) mantuirea este o problema personala

Asta neinsemnand ca experientele altora nu ne pot fi de folos in a ne cauta drumul,daca nu din alta perspectiva macar din aceea ca ne simtim mai putin singuri vazand ca mai exista si alti pelerini pe acest drum

 

 


Comentariu publicat de dinu deleanu pe August 25, 2011 la 11:57am
hmmm..
Comentariu publicat de Coroian (Gainaru) Alina Dana pe August 21, 2011 la 10:19am

Doamna Caterina, forta dv este admirabila / impresionanta, chiar daca punctele noastre de vedere nu coincid chiar deloc.

Cu stima.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 20, 2011 la 4:24pm
am duce discuția la infinit. departe de a susține teoria darvinistă am tras semnalul de alarmă că primul lucru la care te duce capul când spui evoluționism este ăsta la care nu aderi nici eu nici tu.poate că dincolo de ce spun persoanele acelea citate de tine ne-am putea opri la Noica cu devenirea întru ființă și altele ce la spune așa frumos. de aceea am rugat autoarea să mai meargă la izvoare, să se susțină cu paternități solide și maternități dacă vrei mai puțin îngăduitoare.și mai spun că subiectul e prea delicat ca să ne jucăm cu el, cum spun putem să rupem pagini din opere ilustre și să facem din ele avioane de hârtie să ni le trimitem apoi să credem că stăpânim și aeronautica și  filozofia.
Comentariu publicat de caterina scarlet pe August 18, 2011 la 5:38pm
definițiile oferite de anumite dicționare pot pune semne de egalitate între preocupări de interes școlar, interes general și științific.știu că remiză înseamnă și locul unde se țineau caii pe vremea poștalioanelor și egalitatea într-o partidă de șah și o formă de retribuire în comerț. dintre toate aste dacă aleg să spun că la una dintre ele s-a emis o teorie a remizei nu văd cum s-ar aplica la șah dar la adăposturile pentru cai sau la plata în comerț da.deci eu când spuneam de teoria evoluționismului cu sens de lege de necontestat nu puteam să mă refer la băgatul degetului în nas sau felul cum stăm la masă.asta îl privește pe fiecare.discutând însă dacă avem origine divină sau darviniană cei care nu sunt mulțumiți de propria lor imagine au de un de alege.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor