Aşternutul moartelor frunze
Împrăştie miros tomnatic
Printre copacii cu umbre confuze
Şi peste dealul, înalt, sălbatic.

Vântul udat cu lacrimi din cer,
S-a desprins din cuibu-i de pânze.
Neastâmpărat, dar mereu stingher
Îşi caută loc printre gâze şi frunze.

Aleargă copiii intr-un aer tumult
Spre şcoala din bătranul sat
Unde clopoţelul n-a mai sunat de mult,
Catalogul n-a mai fost mângâiat.

Struguri negri atârnă pe viţele uscate,
Iar porumbul copt ne cheamă în câmpuri.
E frumoasă toamna cu hori pe la sate,
Cocorii învelind cerul în cârduri.

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Lavinia Suciu pe August 12, 2011 la 8:37pm
Multumesc!
Comentariu publicat de Filip Savin pe August 12, 2011 la 4:44pm

a, poezie cu rima, foarte bine. Ai talent!

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor