Rămas bun, de la scriitorul Mircea Ivănescu... 

      Legătura de  suflet şi materială cu tine, Mircea Ivănescu are azi,  în faţa catafalcului în care stai condamnat de instanţele entropice ale Universalului stâlp de trup despiritualizat, dimensiuni cosmice!... Peste nimic, s-a prăbuşit din cerul citrin al  astralului Sibiu , pentru a se înălţa în loc şi a-i opri prăbuşirea în neantul clipei  pentru totdeauna, încă o fiinţă. Este aceasta una dintre stelele unice în  strălucire pe cerul literaturii şi spiritualităţii româneşti, mereu în căutările dedalice, cum cele ale unui Ulise homeric. Este scriitorul european şi traducătorul anglicist Mircea Ivănescu, sufletul blând , adânc şi înalt auctorial, astral în simţiri şi în silogismele ţesute din ironii anecdotice, spre dezalienarea adâncurilor din cuvânt cu jocuri de esenţe spirituale sublimate în crome anatase şi tremole.        Aşadar, atât de jos, fiind şi atât de apăsat de procesiunea ta de înhumare, cred că tu, Mircea Ivănescu poţi lesne să atingi cu lumina livrescului tău, toate traveele şi colţurile cerului, locurile veşniciei tale, în chip divin, de serafim cu aripile în amplieri apoteosice  creatoare de lumină prometeică, iniţiatică, largi cât cerul!... Eşti  tu, acum, aici, acea umbră a unei fiinţe mult iubită de noi, de cei care te-am cunoscut, dintre care mulţi ţi-am fost discipoli şi am exultat în lumina ta mereu curgătoare în noi,în revărsările solare, acum plecată  cu tine după  altă stea pe vesperale văi, pentru a se pierde în înălţimile cu voie divină, ori pe câmpiile vide ale unui cer hăruit cu harul flacării tale, cu al tău nemărginit lăuntric transubstanţializat în El pentru eternitate!.. Că sufletul tău şi-a căpătat insolitul din vieţile înalte james - joyceiene şi poundiene, pe care le-ai împrumutat pentru exilul pământean, din  viziunile halucinante, groteşti şi stranii, în tangajul realului cu fantastical, ale lui Kafka, din dramatismul şi sindinamica fluxului conflictual narativ dialectizat prin metafore antinomice, ale lui Faulkner, sau din complexitatea sufletelor proteice în topologii cu peisaje lucinde şi, de ce nu, din ironile enciclopedice şi gnomice configurate antinomic şi metaforic, de Musil, ori din armonia interioară a versului care individualizează în eseu imnic cosmicul antic, cu diacroniile sale existenţiale, la Holderlin şi nu numai. Sunt coordonatele  celestei tale traiectorii hiperbolice  providenţiale, muncite sisific de-alungul vieţii , mult meritate şi bine-cuvântate. . Şi nu oricum!... Mările sepulcrale îţi vor vântura nisipul  tenebros, cum şi al altora, dar mult spiritualizat , complexat abisal în teluricul din neant şi care se va amesteca cu cel al Stelei tale iubite,  distinsul ziarist şi om de cultură, un alt astru căzut, de lângă tine, în acelaş neant, spre nepieire acum mai bine de 13 ani, în acelaş cer sibian!...
     Cu tine, sub tine, poate şi deasupra ta, în apolinicul razelor tale vor trece, în  angelice plutiri, îngerii sacerdotali în chip de păsări sfinte şi în zborul lor astral, cu fâlfâiri de cristice  aripi, în coruri de slavă, cu goarne, surle şi trâmbiţe îţi vor cânta  şi îţi vor însoţi zborul, spre a-ţi auzi mereu cântecele mării tale existenţiale în talazurile-i crisale şi smaragde, valuri care au bătut adânc deceniile navei tale spirituale, tu rămânând statornic, în glorie şi invincibil la prora literaturii naţionale contemporane, a simbolismului şi postmodernismului literar european şi a traducerilor filigrane, până, hăt..., la vârsta neputinţei!...
   Printre noi, cu noi, ai plecat cu sufletul, ca o clipă, în sacrificarea unui tradiţionalism literar  nefericit adormit, vremuit de optuzele întunecimi ale unui demers de principiu apocaliptic, în speranţa unei vremi escatologice, de trezii iconoclaste şi de renaşteri pure,  Mircea Ivănescu!... Plecarea ta e un transfer într-un alt exil, cel al sporirii identităţii literare şi îşi va lăsa aici şi oriunde, acum şi pentru totdeauna, reverberaţiile golului nemărginit în sufletele celor care te-au cunoscut şi te-au înţeles, care au trăit spiritual în preajma ta  şi te-au  iubit ca pe o flacără a flăcării divine, cea din care şi-au sorbit căldura luminii... Ei sunt veniţi aici, din Sibiu, de lângă tine , lângă tine, de la Bucureşti, de la Cluj, de la Iaşi, din Basarabia cea sfântă şi românească, pentru a înota în regret şi în mările lor pline de lacrimi spre abisul înălţimilor tale cereşti de mult rupte de bruiajul coborâtor al cotidianului şi a te purta pe valuri de stăruinţă pe ultima ta cale pământească, spre Edenul madeiric al literaturii – paradis al eternităţii tale!..
   Tot atât de mult, ţi-au  simţit  plecarea şi colegii scriitori de la revistele literare sibiene "Transilvania" şi " Euphorion",de la cotidienele locale, de la alte reviste la care ai publicat cursiv şi ţi-ai lăsat în filele lor mai bine de 50 de ani vlaga voinţei schopenhauereiene, meristemele de rod ale genei tale literare, existenţa-ţi solară în literatura română contemporană, şi nu numai, o viaţă caracterizată printr-o muncă livrescă tenace şi la fel de fructuoasă, reperată axiologic pe tărâmul creaţiei estetice naţionale şi europene.
   De aceea, colegii  scriitori pe care i-ai ţinut lângă tine n-au reuşit să se desprindă uşor şi oricum de tine, cel care ai fost mereu cu ei de decenii,  Mircea Ivănescu!... I-am văzut alături, proteici şi neproteici, lângă catafalcul tău, în acest ceas - arc al despărţirii pentru o eternă nedespărţire, pe redutabilii cărturari Mircea Tomuş , Mircea Braga, pe scriitorii  Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada, Dumitru Chioaru, Rodica Braga, Anca Sârghie..., pe poetul basarabean Leon Butnaru şi pe mulţi alţi scriitori importanţi , pe toţi cei care , mai vârstnici sau mai începători, au stăruit în preajma ta...Au stăruit  pentru a se hărui şi a-şi consfinţi existenţa cu tot sufletul tău, lângă tine, în tine, Everest al culturii române, pentru a lua din înălţimile tale şi spre a primi de la tine prinosul intelectual  de sacră lumină !... Mă aplec acum înspre tine, Mircea Ivănescu,  cu gratitudine, pentru a-ţi sorbi toate culorile amintirilor, începând de la 1984 şi pentru a-ţi mulţumi de căldura cu care m-ai primit atunci, dezinteresat, în universul tău, universul literaturii!... Mă obligă aceasta, de a-ţi purta vie şi integrală imaginea de magistru, ca a unui personaj de mit, unei fortăreţe inexpugnabile în poezie, unei referinţe morale şi spirituale, lumina din lumina astrului liber care a apus încă în plină zi, dar  fără a-şi pierde cât de puţin din genuina-i  strălucire!... Memorez momentul anului 1984, în care m-ai lasat să-ţi iau, fără vamă, lumină din vulcanicii tăi ani, atunci, în vogă literară !... De aceea,  nu am odihnă şi nu pot şi nu ştiu decât să te caut mereu primul printre cei din care am crescut  în lăuntrică  iubire spirituală, rodire întinsă din razele-ţi solare, ca ale unui cer celestin - senin îngăduitor şi ocrotitor în destin!...
   Tot timpul tău a rămas în noi  havuzul ce –şi eluviază din abisul sufletului tău absintul tantric al marelui  tău spirit într-un fluviu grandiose de gratitudini şi de  trecut literar magnific,că tu eşti un Cronos prăbuşit, spre a se înălţa şi mai mult în arcul cascadelor canonice futuriste ale  literaturii postmoderniste !...
     Că tu, Mircea Ivănescu nu pleaci spiritual dintre noi!..Tu ai rămas zidit în tot monumentul  cultural naţional  prin întreaga-ţi existenţă raţională şi prospeţime intuitivă, anabazice şi celeste , nadirul eternităţii căutărilor întru marea-ţi  fiinţă a Fiinţei. Vom păstra mereu vie imaginea chipului tău de lumină, într-o permanenţă a surâsului generos pe buze cu grimasa expresivă a dimensiunii bunătăţii tale nemărginite, cu semnificante intelectual- arnoldice anecdotice. Tu ai plecat acum după steaua ta,aşteptat de ea, o stea cu har din harul veşniciei cristice, iar noi rugăm providenţa la răsplata muncii tale de propăşire aici pentru cei ce-ţi urmează, a unei literaturi într-un sublimat de înaltă factură ontică şi axiologic hermeneutică, în substanţa estetică şi gnomic- epistemologică românească!...   Că răsplata binelui făcut este o datorie a Providenţei de a te primi în înflorile grădinilor celeste, unde nu-ţi vei înceta prezenţa nobilă, opera ta de prim ctitor spiritual  al paradisului literar veşnic!...       Nouă, cei de aici, nu ne-a  rămas decât să te căutăm în misterele cerului, prezenţi mereu pe cărările albastre - ametiste ale celestului, spre a te regăsi şi a te readuce  Nestor al nostru, în atingerea memoriei Edenului,  din zodiile eterului!… Să-ţi glăsuiască, ţie, sfânt magistru întru  nobilă literatură , clopotele sfinte ale catedralelor, eternitatea helenică, cu vocea revolută a nemărginirii!..      Să ne vestească, ele, prin dangătul astral, spre a ne bucura de ştirea sosirii marelui tău spirit în slava dantescă a celor mai înalte ceruri!... Ele, să-ţi primească, în văzul lor , lumina veşnică a fiinţei tale înspre primenirea luminii lor dăruită doar unora dintre noi  să ţi-o păstreze întru cele divine, iar crucea acoperită de jerbele de lumină din florile recunoaşterii pământeşti să-ţi păstreze  între noi, cei veniţi pentru tine, în tine şi celor neveniţi, tronul tău uzurpat de teluricul ţărânii , pentru toţi cei care ne-am certat cu Caliban, spre a-ţi rămâne străjerii loiali ai oglinzii tale vii , simbolul etern al cerurilor mereu împlinite de iubirea nemuririi tale!...Gheorghe Apetroae, Sibiu, 23.07.2011…

Vizualizări: 226

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihai Pamfil pe Noiembrie 3, 2013 la 3:36pm

Un cântec de uimită şi prelungă slavă, care cutremură şi scoală din  morţi!

Fraza se învolburează în revărsări de strălucire astrală, anulând despărţirea, transformând-o în târzie

întâlnire de cenaclu, sub semnul jubilaţiei spirituale...

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Octombrie 31, 2013 la 5:11pm

Condoleanţe,  aprecieri.

Pentru supusul vieţii de  ieri.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Octombrie 30, 2013 la 6:47am

Aprecieri!

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Octombrie 29, 2013 la 10:34pm

Sincere condoleanţe... O marcantă personalitate!

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Octombrie 29, 2013 la 9:33pm

Dumnezeu să-l ierte ! Rămânem din ce în ce mai singuri...!!

Comentariu publicat de ilie adrian pe Octombrie 29, 2013 la 3:51am

Un trist ramas bun intre doua persoane extraordinare,intre doi buni prieteni,care ne incanta inima si sufletul pentru todeauna,cu trairile si simtirile de exceptie, din literatura adevarata,cu scrieri alese,de o calitate ne egalata.Pe de o parte marele scriitor Mircea Ivanescu,care trece in nefiinta si merge pe drumul fara de intoarcere al imortalitati,al consacrari,al desavarsiri,pe de alta parte bunul sau prieten,indurerat,care-si exprima trairile si  tristetea dar si speranta regasiri in spiritualitatea si nemurirea sa.Readucerea in memoria noastra a acestui eveniment,azi.i se datoreaza domnului Gheorghe Apetroae,Sibiu,care nu-l poate uita niciodata.Ne face sa-l indragim si mai mult pe Mircea Ivnescu,dar sa-l apreciem si pe dumnealui,pentru loialitate si onoarea cu care-si prezinta omagiile fata de bunul sau prieten.

  Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

Comentariu publicat de grecu constantin pe Octombrie 29, 2013 la 12:11am

Un pios gând de recunoştiţă pentru omul bun şi drept,pentru cel care a fost şi rămâne un nume de mare talent al literaturii române,Mircea Ivănescu!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor