Sándor Petőfi
Sándor Petőfi este poetul maghiar, unul dintre marii lirici ai Ungariei, de origine sârbă prin tatăl - Stevan Petrović și slovacă prin mama - Maria Hrúz, de naționalitate maghiară și de religie luterană. S-a născut la 1 ianuarie, 1823, în
 Kiskőrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun și a murit la 31 iulie 1849, la Albești, în comitatul Târnava Mare, lângă Sighișoara, în Transilvania, atunci regatul Ungariei, pe frontul Revoluției de la 1848, la numai vârsta de 26 de ani, prin participarea directă la Revoluția din 1848 în armata generalului Bem. Într-o incursiune cronomică asupra vieții poetului, Petőfi se mută la vârsta de 7 ani cu familia la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul său natal. Își începe studiile în gimnaziul de la Budapesta, dar la 15 ani, în 1838, începe să peregrineze o lungă perioadă. Ajunge, în anul 1841, să fie studentul colegiului din orașul transdanubian Pápa, unde se întâlnește cu scriitorul Mór Jókai, cel cu care se va împrieteni și va lega o prietenie pentru toată scurta sa viață. Lucrează ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron. După un an, în 1842, i-a fost publicată în ziarul Athenaeum o poezie pe care a semnat-o Petrovics Sándor. În același an, la 3 noiembrie i se publică prima poezie semnată Petőfi. În 1844 merge pe jos de la Debrețin până la Pesta ca să găsească un editor pentru poeziile lui. În poeziile lui, foarte apreciate, folosește elemente populare, tradiționale, deseori cu rime din folclorul maghiar. În 1845 a scris cea mai lungă lucrare, poemul narativ „János vitéz”. 
În scurta sa viață, fiind cunoscător de limbă engleză, franceză și germană, creația sa, încadrată în curentul romantismului literar, a fost multilaterală și puternic influențată de Shelley, Byron și Heine, aceasta reflectând, prin tematică, idealurile naționale maghiare, puritatea morală și încrederea în victoria poporului său. Așa îl prezintă și lirica maghiară, ca fiind un mare militant pentru iubirea de țară și de libertate: ” Petőfi - tunet răsunător,/ecou ce străbate pământul./ …i Petőfi – zeu prigonit de zei,/ idealul nost(ru) de-ntotdeauna/ …/ Petőfi - Mesia unui neam,/din lauri împletim cununa”. A fost o personalitate politică și a făcut parte din opoziția maghiară. A publicat cu pseudonimele de Petrovics Sándor, Rónai Sándor, Andor deák . Lirica sa romantică, de inspirație popular maghiară, se remarcă prin simplitate și spontaneitate, mai evidentă în: Versek-Versuri, 1844; poemele eotice și elegiac Ciprus-lombok Rtelke sirjarol sau Frunze de chiparos pe mormântul Etelkăi, 1945 și Felhok – Nori, 1846; în poemul epic Janos Vitez- Ianoș Viteazul, 1845, în satire sociale, precum A helyseg kalapacsa-Barosul satului, 1844 și în versuri revoluționare de autentică și adâncă vibrație, atingând accente vizionare în poeziile Bolond Istok -Istok nebunul,1847; Egy gondola bant engement- Mă chinuie amar un gând; Akasszatok fel a kiralyokat – Trimiteți regii la spânzurătoare!,1848; Nemezeti dal, - Cântec national, 1848 și în drame, precum Tigris es hyena- Tigrul și hyena, 1846. De la poet au rămas și nuvele,note de călătorie, publicistică.
În anul 1846 întreprinde o călătorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaște pe contele opoziționist Sándor Teleki și pe viitoarea lui soție, Júlia Szendrey. În 1847 la Baia Mare coboară într-o mină, ocazie cu care scrie poezia „În mină”. Se căsătorește cu Szendrey Júlia, în 8 septembrie 1847. Soții Petőfi locuiesc în Colțău între 8 septembrie 1847 și 20 octombrie 1847. În acest timp, Sándor Petőfi a scris cele mai frumoase poezii de dragoste, iar din căsătoria cu Júlia, la 15 decembrie, 1848, are un copil, Zoltan. 
Crezul său poetic și politic va fi destăinuit în anul 1847: „Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim... Sus poporul, în iad aristocrația!”
În 1848 participă activ la revoluție, iar la 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată.Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei.. Petőfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate. 
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participă pentru prima dată la luptă. Este distins cu „Medalia pentru merite în război”. 
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea în timpul retragerii, alții că ar fi fost dus prizonier de război în Rusia țaristă, sau, spun eu, ar fi putut fi ucis de unul dintre tovarășii săi de armre, dintre cei care nu puteau privi cu simpatie viziunile atât de progresiste ale poetului.. 
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petőfi, cunoaște o audiență dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea temperamentului său romantic, iubirea de țară și de libertate.Considerăm că prin semnarea declarației de egalitate, poetul și revoluționarul Petőfi a dovedit respectul față de toate naționalitățile conlocuitoare din imperiul Austro-Ungar, o viziune fundamental umanistă, iar prin aceasta a constituit un model de intelectual european, cu care se poate mândri pentru totdeauna națiunea maghiară.
Biliografie: Wikipedia, 2017; Dicționarul scriitorilor străini, 1981; Poezia lirică maghiară, 1989.
Comentariu realizat de Gheorghe APETROAE, Sibiu.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor