GHORGHE APETROAE ~  CÂNTECUL LUI  CRISTOPHER COLUMBUS  (12)


DANSUL  CONSTELAR

Ședea  singur în turn și de sărutul Lunei,

dormea-n alint cu umbra velelor pe val,

el, prinţul, muribund, acum cu alte stele

în năluciri vorbea, zbura de braț cu ele,

cu Psyche se iubea, în marea lor tăcere,

iar inima Felippei îndrăgite i-o știa plutind

pe mările de-întoarcere pe lunge caravele…

Dar prinţul conversa cu gândul fiecărui val

iscat în umbra inimii Felippei și cu cerul

înflăcărat în rost și-n  ritmul unui vers

croit din vuietele mării –vuiete-n cuvinte,

din îmbrățișările-i cu stelele în cromele egirii

în glăsuiri himerice și grele de eres,..

își regăsea deplinul și-n  noi  simțiri putere,

Ca trecerea să  o scurteze nopții andaluze,

valsa cu a Egeei mare ce fața i-o scălda

de mângâierile-n iubiriea cu Selene

sub diamantine lungi și obosite gene,

cu soarele căzut pe moalele-i alcov,

ce în al lui sărut, dor de Felippa-i naște,

de cea ce fără ea, de a trăi el nu mai poate !

… era învins de gânduri, de al lor mister,

… de ultime îmbrățișari și sfinte revederi…,

dansa în constelații c- o Lebădă pe cer…

… La  Porto Santo, din glasul fiecărui val

Felippa desluși chemarea prințului în turn,

dorința revederii… Ea,  calea spre Levant,

a-l bucura-n iubirea ei pe Crist, pe larg

cu-mbrățișarea-i lungă- constelară,

luă, știind că el pe drumul razelor o cheamă…!

… plutea pe val, valsa pe muzicile mării

spre alte mări, sperând pe prinț a-l întâlni…!

În ritm aprins stelar de ne-nceput al bolții

cuprinsă-n dansul altor mări,  Felippa

aluneca în mreaja nopții și -n al ei sfârșit

Ofelie era , de vălu-i alb părând sedusă,                                                                                                  de norii spesartini frolanzi, ascunsă

în tăcerile de sfinx  ale prințului iubit,

în curcubeul ce-i sorbea din Rin puteri…,

… îl deslușea pe Crist, cu ea în mariaj,.. !

Dar steaua lui în trecere pe văi de cer, amantă

în  coborârea spre infern încă-l adoră,

spre prinț, razele-i calde ea și le -ndreaptă

și drumul  re-ntâlnirii, Felippei, i-l arată…!

știind că el  în lipsa ei  nu mai putea trăi…,

… Palomă alba-n gândul lui nu înceta să zboare

înspre Levant cu razele ce îi reda puterea,

în sufletul aprins de limpeziri crisale

din cerul ei cuprins de  dragoste curată!

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor