El, LABIȘ
Gheorghe Apetroae, Sibiu

Era atunci, când El, pe codrii arși ai Suhei, împărat,
vorbea cu fagii însetați, din uscăciunea frunzei…,
izvoarele naiadelor se prelingeau în adăparea ciutei
și-o stea-n galop pe cer topit, de arma tatălui atinsă,
cădea pe ocoliș de munți în pajiştile dogorâte!..

De -atunci, se -ncing în luminări la creste, focuri -
sudori cu iz de vâsc şi mosc din maldăre de cetini
și ciute trec în cavalcade pe-alama feţelor agreste 
la șuvoirea din izvoare, purtate în beții stelare –
amiezi caniculare, satanice în duh, în inelări barbare…

Copil, ochii-i scruta lazurul pietrei muntelui încinsă
din flisul ametist din despicarea-n secetă a stâncii...
al Stânișoarei miez vulcanic reaprins în ochii astrei,
dansa cu el în apa Suhei și cu poieni prinse în arce,
prea temătorul sfinx căzut în cerul din fuiorul Parcei ..!

Îl văd ca și atunci, pe obârşie - nfrățit cu linxul,
cu brazii retezați de vânt la „crucea” din răscruce 
cu fagii groși, căzuți și de țapini conduși înspre uluce,
tot suferind de prăvălirea lor în irizări năluce,
spre poale ce se-ntorc în cer, la vânătoarea ciutei…!

E-n retrezire muntele în El, din crestele lui, ruptă,
în văl de soare-ncins, în Labiș, duh, se-aprinde
o altă stea căzută în abis, cu chip de căprioară...,
din apa limpede a Suhei, prea însetată bea, să piară 
de clonțul cel de fier al pasării cu aripi reci, atinsă…

Pe-aceleași locuri dragi, la nou altar de cer îi cântă
codrii adânci cu vântul, pe lunci de fluturi înroite…
Tu, mergi la locul sfânt, al lui, ca să-l urmezi sălbatic
la auz de clopote cu limbi însângerate-de furtuni purtate,
jelind la inima din ne-nceput a ciutei, sub Talionul Crucii,

de-al pasării cu clonț de fier ucisă: un zbor fatal
al glonțului din pușcă…!

Gheorghe Apetroae, Moișa - Boroaia, 20.08.1988
Revăzută în septembrie, 2018

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Septembrie 30, 2018 la 3:09am

Am transferat evenimentul tragic pe locuri de mai mare altitudine, spre Crucea Talionului și hăt, spre Sabasa, cu accente de sacru și de celest, meditând și la o legătură strânsă care ar fi fost între Mihai Sadoveanu și învățătorul Labiș din Poiana Mărului, un bun vânător și cunoscător al locurilor, tatăl poetului Nicolae Labiș. Pentru că în vânătorile repetate pe care Sadoveanu le organiza pe aceste locuri cu peisaje de basm, acesta pleca de la casa sa din Fălticeni, spre Mălini și spre ”Poiana Mărului” și de acolo în munți, însoțit printre alții, cred, și de profesorul meu de liceu, de origine franceză, scriitorul și poliglotul Aurel Stino, cel care, știu foarte bine, i-a fost cel mai apropiat prieten lui Sadoveanu, dar și de învățătorul Labiș, pe care îl găsea la casa și școala din Poiana Mărului și de alții... Din aceste vânători, din aceste locuri ce par a fi mitice, a aflat Sadoveanu de moartea ciobanului Lipan și de soția acestuia, Vitoria Lipan, eroina romanului său, ”Baltagul”... Sunt convins că inclinațiile adolescentului Labiș spre literatură erau cunoscute mai de mult de Sadoveanu și nu întâmplător acesta l-a chemat pe Labiș la Școala de Literatură din București, acolo unde preda academicianul profesor Mihai Sadoveanu, dar, desigur, fără ca să-și fi putut imagina ca aceasta chemare a fi destinul fatal al poetului. Cu deosebită stimă! Gheorghe Apetroae

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor