”  ANOTIMPUL  MIRACULOASELOR  COMBUSTII   ”

 

10. ÎN ALCOVURI PUSTII

 

Ai aflat, de  ce aruncă licornul

cu copitele-i  mari,

de aramă, în adevăr,

lovind  fără milă,

cuvintele  caste :

însemne de cer lazur

cântate cu glas  de inger?...

E supărat pe lumină,

preferă umbrele!?...

de neştire să te miri!?..

...de ce confundă astrele

 cu cadânele!?...

 

Când mişcă nemişcatul

și- l mută, de atunci,

din trezii, din mers

din   cuvintele  drese

în răsunătoare  nonsensuri?...

nălucile lui, în faeton

<stea> peste< stea>

 le adună, ca un Pegas,

să le culce-n alcovuri pustii! …

- disperă de netrăiri,

în  valea  firii,

când își prăvală

energiile magnetice:

vidul  viu  şi  scabros1?…,

 

... nu -i decât licornul flămând-

ce  calcă pe copite de-aramă ,

sângerând trecerea

în coborâri ,

pe pășunile de vise…

să oprească vremea,

el paşte bolţii

flacăra fiecărei stele,

mistuind, mereu  în nesaţ,

umbra cuvintelor

poemelor, de plăcere !…

 

   G.A.S.

 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor