TEMPLE ÎN FLĂCĂRI

 

ÎNCERCĂRI

Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

De-ți încolţesc din cer priviri

ce-n vraja lor uşor te prind

și-n munți-i albi cărări colinzi

de flăcări cu simţiri rebele

îi cânți într-un sobor de stele

luminii din zăpezi târzii…

 

Dar poţi tu să ucizi o rază..,

s- alungi din rugul celestin

argintul ametist al stâncii-

balsamul crinului din vis

ca pe-un fluid pe-al clipei harpă

prelins pe-o stea în travertin?

 

-Nu ! prin vulcanicii ei nuri

pe - obârşii de - amintiri revii

și-ai chipul fraged, re-nflorit…

Te-adoră el, te vrea levit

Slujbaşul lui cu rost divin:

să-l reînveţi în vers rostirea…!

 

să-ți cerți în slavă rătăcirea,

vorbindu-I lui de bine-n gând,

de năuciri cu zbor prin fire

de umbre semeni, despărțind,

pe crug te-nalți cu aripi rupte

din zori pe zări înzăpezit…

 

Pe lungi cătări aprins, revii

şi-n triste contemplaţii zaci...

Tu-I înţelegi, la rând, ecoul

lui ieri, îi simți și-al morții ceas…

Acolo te desplâng , te iartă

întru neştire, enigmatic…!

 

Și lupţi în necăzut, te-așezi

la rugă-n vreri, preot în slujbă;

schimbi în lumină chipul ceții

… de pe alt cer…, de mult venit,

înncerci să-l crești într-o văiugă

cu rang regal pe cerul vieţii ...!

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor